Răspunsuri

2014-05-21T11:19:27+03:00
Geneza poemului Luceafărul     Eminescu traduce basmul cules de Richard Kunisch, îl transpune în versuri, dând naştere poemului Fata-n grădina de aur, apoi prelucrează basmul versificat, manuscrisele poetului înregistrând 5 variante succesive ale capodoperei finale „Luceafărul”. Astfel, el creează un poem original, având ca temă soarta omului de geniu, văzută în termeni schopenhauerieni. Fata-n grădina de aur, basmul versificat al lui Eminescu, se găseşte într-o formă fragmentată în Ms. 2258 şi, după cronologia stabilită de Perpessicius, datează din 1873-1874, când poetul se afla la Berlin; versiunea completă, aflată în Ms. 2281, a fost elaborată, după opinia aceluiaşi cercetător, în 1875, la Iaşi. Perpessicius include textul însoţit de note şi variante în ediţia sa academică: Eminescu – Opere, vol. VI, Literatura populară.   Poetul menţine fabula propriu-zisă; episoadele basmului Das Mädchen im goldenen Garten se regăsesc şi în Fata-n grădina de aur, cu excepţia celui al urmăririi fugarilor de către tatăl fetei; nu sunt introduse noi secvenţe, deci nu se poate vorbi despre inovaţii în ceea ce priveşte structura epică. Şi în prelucrarea versificată cadrul general este unul de basm. Poemul începe în maniera specifică poveştii, cu formula „a fost odată...”, iar întâmplările sunt plasate într-un timp mitic – „în vremi de aur […] Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă/ Vorbeai cu zeii, de sunai din corn”. Regăsim, din basmul cules, acelaşi motiv al împăratului care avea o fată cu chip răpitor, izolarea copilei într-o vale stearpă, într-un palat din pietre scumpe şi grădini de aur. De frumuseţea ei fără seamăn aude un fecior de împărat, care în forma versificată poartă numele Florin. Firul naraţiunii se deapănă întocmai ca în basmul lui Kunisch. Povăţuit de cele trei Sfinte şi după încercări eşuate, eroul ajunge în valea tăinuită, străpunge cu sabia balaurul pus de strajă şi se apropie de castel. Notele de inspiraţie cultă, care apar cu precădere în partea a doua a basmului, sunt preluate ca sugestii de către Eminescu şi dezvoltate ulterior, cu o simbolistică lărgită şi transfigurată, în variantele Luceafărului. Cea mai semnificativă modificare faţă de sursa de inspiraţie este aceea a finalului: zmeul care fusese gata să renunţe la nemurire de dragul unei muritoare priveşte cu tristeţe în urma fugarilor, dar nu se mai răzbună, ci-şi curmă plânsul şi nu rosteşte decât în blestem: „Fiţi fericiţi ­ cu glasu-i stins a spus  ­Atât de fericiţi cât viaţa toată Un chin s-aveţi: de-a nu muri deodată.”                         „Versificând basmul lui Kunisch – remarcă Ion Rotaru – Eminescu se ţine foarte aproape de textul german. Naraţiunea este intactă şi chiar secvenţele compoziţionale sunt păstrate. Ceea ce însă n-a păstrat Eminescu este tocmai finalul. Alte modificări făcute de poet sunt tot atâtea puncte de sprijin pentru ridicarea de trepte înspre Luceafărul.”(Ion Rotaru, Eminescu şi poezia populară)



2014-05-21T11:35:06+03:00


PROVINE DE LA BASMUL ”FATA-N GRADINA CU AUR” SCRIS DE RICHARD KUNISCH

SPER CA TI-AM FOST DE FOLOS