Răspunsuri

2014-05-20T20:13:27+03:00


Prin "urmare,perspectiva se schimba, deprinderea cu pustietatile familiarizeaza pe om cu secretele intimplarii.
Cerul si apa se intrepatrund - amurgul are "unde de racoare", apa e "purpurie". 


Uimeste multimea forfotitoare a vietuitoarelor: roiuri nesflrsite de ttntari, stoluri de rate, venind ca dintr-un izvor, cirduri de zbu­ratoare uriase, popoarele ae pasari, puzderia de pesti, miliardele de tfnganii, pentru ca apele sint ,/iesflrsite". 

Avem un sentiment ca privirea nu poate cuprinde fluviul de vietuitoare ale Deltei, care
                                                                       
apare ca un leagan al zamislirii vietii (apa este materia primordiala " a vietii). Scriitorul are viziunea intortochelii subterane, a "cotloa-nelor ascunse", a "hrubelor" in care se adapostesc pasarile mici. Uimire produce si varietatea "bogatei" imparatii. Uneori ochiul fixeaza ca in arta filmului un plan apropiat marindu-l in forfota clocotitoare, in fierberea de plante si zburatoare; vedem o gainusa pe un fir de trestie, leznicioara linga care s-a adapostit o gisca salbatica, ciorchinii florilor liliachii de tamarix - delicata lucrare a fiecarui detaliu, in care se reflecta miscarea suverana a intregului, ingemanarea vietii cu moartea. Tarimul povesteste intreaga istorie a cresterii si a prabusirii in moarte/Imaginatia sadovemana vede miscarea milenara a naturii, nasterea insulei vii dintr-un fir de namol, dimineata speciei umane primita cu nesjirsitamirare. Toata gloria lumii a urmat legile naturii, facerea si desfacerea ei scu-fundindu-se in miluri. Dragostea, stare de gratie, este o emanatie a naturii: 

"si cind ninge lumina argintie si cinta o privighetoare intr-uri boschet negru de tamarix, se desteapta ceva supraomenesc si in sufletele barbarilor acestora din balti..." 

Dragostea e o im­bratisare de catre natura a spitei omenesti.