Răspunsuri

2014-05-18T15:03:49+03:00
Eram la mare. Impreuna cu familia, am stat cazata la un hotel de langa plaja noastra preferata, in Mamaia. Dupa plaja de seara, am mers in casa si ne-am pregatit pentru iesirea la plimbare: ne-am spalat, ne-am pieptanat si ne-am imbracat cum trebuia.
Dupa un timp scurt, am iesit. 
Era ora opt jumatate seara. 
Soarele apunea si noi ne-am hotarat sa ne uitam la mare in aceasta seara. Incetul cu incetul, razele soarelui erau mai palide iar soarele se scufunda in marea involburata. 
Norii au acoperit cerul, iar stelele abia si-au facut loc printre ele. Parca cerul se intalnea cu Pamantul: marea si cerul aveau aceeasi nuanta de albastru inchis. Numai strazile erau luminate pe asa un timp.
Luna stralucea iar apa marii stralucea in scantei la lumina acesteia. Prin jur- tacere. Strazile luminate, patiseriile, gogoseriile si discotecile nu isi gasisera astampar- pur si simplu, zgomot. Nu puteai auzi nici strigatele disperate ale marii care incerca sa spuna:
"- Va rog frumos, incetati! Dimineata, la pranz si seara aud zgomotele muzicii si ale turistilor. Aici e bine, apa mea e calda iar nisipul sfaraie sub miile de picioare care il calca. Dar noaptea? Eu nu pot dormi datorita zgomotului ingrozitor provocat de voi!"
Am fotografiat marea, ca si cum ar fi fost ultima seara petrecuta aici. Nu era, dar marea ne era prea draga....