Rezumati textul urmator:
A fost odată niște vremuri în care domnea în Țara Românească un vodă pre nume Vlad, poreclit Țepeș.
Acest domn era aspru foarte, dară drept. Pe hoți, pe mincinoși și pe
leneși nu-i putea suferi. El făcu tot ce putu spre a conceni ăst soi de
oameni din țară. Și de-ar fi domnit mai lung, spun că era să ajungă ca
să curețe pămîntul de niște asemenea iasme și poate să și facă să nu se
mai nască altele asemenea loruși. Dară aș! unde este norocul ăla?
Pe vremea aceea un neguțător din cetatea Florența în Italia mergea la
țara lui, cu multe scumpeturi nestimate și cu o mare sumă de bănet. El
trebuia să treacă prin Tîrgoviște, pentru că acolo era scaunul domniei
pe vremea aceea. Și fiindcă auzise pe turci spuind ce pățiseră din mîna
lui Vlad-vodă Țepeș, el credea că românii sunt niște căpcăuni, sau cel
mai puțin niște tîlhari de codru.
Cum ajunse în Tîrgoviște se duse drept la vodă, cu un dar bogat, și-i zise:
— Măria-ta, ursita m-a dus să trec prin țara pe care o stăpînești
măria-ta, cu tot avutul meu, agonisit printr-o muncă jidovească de mai
mulți ani în părțile răsăritului. Țara aceasta este creștinească. Și ca
să nu se zică în Apus, unde mă duc, că un creștin a fost jefuit de
creștini, după ce a fost scăpat cu fața curată de iataganul păgînilor,
cu genuchi plecate rog pe măria-ta să te înduri a-mi da cîțiva slujitori
ca să-mi fie de pază pînă voi pleca.
Vodă, iute ca focul cum era el, încruntă sprîncenele cînd auzi cererea ce i se face și zise:
— Ține-ți darul, creștine. Eu îți poruncesc să-ți duci tot avutul pe
oricare din maidanuri, pe oricare din ulițe, la verice (sic!) răspîntie
ce ți se vor părea mai singuratice și mai dosnice, și acolo să-l lași
pînă dimineața fără paznici, fără privighetori. Și de ți se va întîmplă
vro pagubă, eu sunt răspunzător.
Nu era de glumit. Porunca lui vodă trebuia să se îndeplinească, că era foc și pîrjol.
Florentinul, cu inima înghețată de frică, se supuse poruncii. Toată
noaptea nu dormi de grije și de îndoială. A doua zi negustorul își veni
în fire cînd își găsi avutul precum îl lăsase. Se uita și parcă tot nu-i
venea să crează. Merse deci la vodă și-i spuse că tot avutul lui l-a
găsit neclintit și, lăudîndu-i țara, spuse că asemenea lucruri n-a văzut
în nici o țară din cîte a străbătut, deși călătorește din tinerețe.
— Cît face darul ce mi-ai fost adus? întrebă vodă.
Neguțătorul se cam cîrmea și se cam codea a spune. Vodă stărui. După ce află prețul, plăti pînă într-una vodă, apoi îi zise:
— Spune pe oriunde vei merge ce-ai văzut în țara mea.

1
mersi multtttttt
ai terminat
mai ai mult
mai ai
Nu mai fi disperată te rog. Nu îmi plac oamenii insistenţi.

Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-05-16T21:23:18+03:00
Pe vremea când în Ţara Românească dormitor era Vlad Ţepeş, un negustor originar din Florenţa Italia, care îndreptându-se spre ţara lui trebuia să treacă prin Târgu-Jiu unde domn era Vlad Ţepeş. El auzind de la ceilalţi oameni că românii sunt hoţi se duce la Vlad şi îl roagă să  îi dea în schimbul unei sume de bani nişte slujitori care să îl protejeze de posibilii hoţi.. Tepeş îi spune negustorului să îşi păstrze banii şi să îi pună oriunde vrea el . Iar în cazul în care vreun ban va dispărea el însuşi îşi va asuma vina.
   Negustorul speriat a făcut întocmai cum i-a spus domnitorului şi surprins dimineaţa următoare a găsit sacul de bani neatins. La plecare după ce negustorul i-a plătit domnitorului, Ţepeş îi spune florentinului să spună în lume cum sunt românii defapt.
Sper că te-am ajutat!
3 5 3