Răspunsuri

2014-05-16T18:21:17+03:00
Raptul Basarabiei1 de la 16/28 mai 1812 a fost o consecinţă directă a politicii expansioniste promovată consecvent, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea, în Balcani de către cercurile imperiale ale celor două puteri. Şi deşi au trecut anii, nedreptatea săvârşită la 1812, prin care Imperiul Otoman nu şi-a respectat obligaţiunile asumate prin capitulaţii de a apăra integritatea teritorială a Principatelor Româneşti, cedând fără niciun drept un teritoriu ce nu-i aparţinea, iar Imperiul Rus anexând un teritoriu la care nu avea niciun drept2, este resimţită şi astăzi.În determinarea direcţiilor prioritare ale politicii ruseşti în Basarabia ţarismul era nevoit să ţină cont de interesele economice şi politice imperiale faţă de teritoriile nou-anexate. Ocupând la 1812 un teritoriu ce nu-i aparţinuse şi la care nu avea niciun drept, ţarismul nu l-a inclus imediat în sistemul economic şi politic al imperiului, dar l-a separat de pieţele tradiţionale europene prin cordonul sanitaro-vamal de pe Prut şi Dunăre, iar de cele ruse – până în 1831 – prin cel de pe Nistru.Politica imperială rusă în Basarabia era generată, în fond, atât de interesele clasei dominante – ale dvorenimii agricole, cât şi de interesele cercurilor comercial-industriale în dezvoltare din Rusia, ce tindeau să-şi extindă sferele de dominaţie economică şi politică. Această politică fiind determinată, din start, de cercurile guvernante din Sankt Petersburg, conţinea, îndeosebi la început, elemente contradictorii şi era promovată cu deosebită precauţie, folosindu-se pe larg demagogia socială de tipul „grijă” faţă de popor, politică ce a cunoscut în evoluţia sa câteva etape. În cercurile guvernante din Sankt Petersburg nu s-a format o unitate de păreri şi acţiuni asupra problemei vizate, acestea erau dictate de interesele curente diverse ale diferitor grupări, departamente şi instituţii de stat din imperiu. O parte a demnitarilor de stat insistau pentru includerea cât mai grabnică a Basarabiei în sistemul economic şi politic al imperiului, inclusiv pentru lichidarea autonomiei provinciei, a particularităţilor în legislaţie, justiţie şi administraţie. Cealaltă parte se orienta spre realizarea lentă, cât mai succesivă a acestui proces, cu păstrarea pentru o perioadă mai îndelungată a particularităţilor locale. Lupta în cadrul cercurilor guvernante pentru includerea Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus a continuat pe întreg parcursul sec. al XIX-lea şi s-a reflectat în mod direct asupra tuturor aspectelor vieţii economice, sociale, politice şi spirituale din Basarabia.Politica promovată de administraţia imperială în Basarabia urma să contribuie la valorificarea economică cât mai rapidă a teritoriului nou-anexat, la crearea sprijinului ţarismului atât din partea aristocraţiei şi cercurilor comercial-industriale locale, cât şi din partea ţărănimii privilegiate, asigurându-le o piaţă relativ avantajoasă de desfacere a producţiei agricole, „pacificând”, pe cât era posibil, păturile de jos. Pe această cale se intenţiona de a mări veniturile statului, de a întări hotarele de Sud-Vest ale imperiului, de a ridica prestigiul puterii ţariste în interiorul ţării şi în statele vecine balcanice etc. Aceste măsuri şi-au lăsat amprenta asupra politicii promovate de ţarism în vederea includerii Basarabiei în sistemul economic şi politic imperial.Politica rusească în Basarabia era nevoită să ţină cont de interesele a trei forţe majore: ale statului autocrat, ale anumitor cercuri comercial-industriale şi ale unei părţi a nobilimii legate de comerţ şi industrie. Un rol aparte în determinarea direcţiilor de sistem îi revenea Ministerului de Finanţe, iar realizarea programului – la început liberal, iar mai târziu protecţionist comercial-industrial – era pusă pe seama miniştrilor de finanţe D. A. Guriev şi E. F. Kankrin3.Astfel, putem evidenţia în acest sens, convenţional, două perioade ce corespund, de fapt, etapelor de adaptare şi includere a regiunii în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus: prima cuprinde anii 1812-1830, cea de-a doua – anii 1831-1868/1873.
11 3 11