Si a ta la fel!
Si eu m-am gandit s-o fac asa dar am zis sa fie ceva mai special1
cati ani ai daca nu te superi
12 si nu ma supar!
Poti spune ca era inceput de decembrie,iar armata fulgilor se pregatea sa aduca iarna. Un fulg neastamparat vrea si el sa mearga ,dar este oprit in camera lui. Pana la urma gaseste cum sa scape si ajunge primul in lumea oamenilor,unde era cat pe ce sa fie strivit de un copil. Armata fulgilor ajunge si reuseste sa il salveze.

Răspunsuri

2014-05-13T14:04:55+03:00
Intr-o zi de toamna spre aproprierea ierni eu eram afara cu prieteni mei jucandu-ne in frunzele cazute de la copaci si adunand gramezi cat mai mari .faceam acest lucru zilnic dar stiind ca iarna se aproprie ne intrista tot mai mult pe zi ce trece . intr-o zi asemanatoare cand ne jucam am observat ca cersul sa schimbat culoarea lui sa deschis si batea un vant bland.Erau nori nori care vor aduce zabata pentru prima oara in acest an si noi eram tristi deoarece nu mai erau frunzele sa ne jucam .La un moment  ninsoarea a inceput iar primul fulg de nea a cuzut pe nasul meu , era atat de rece si atat de frumos.eu si prieteni mei am hotarat sa mergem in casa pentru ca incepuse sa ninga tare si batea vantul . dupa cateva ore petrecute in casa ninsoarea sa oprit atunci am iesit afara si am vazut acest peisaj mirific eram uluit si nu mai eram trist din cazua plecarii toamnei ci eram fericit de lucrurile pe care am invatat sa le fac iarna ,ca de exemplu :snow-bordingul , schiatul , facutul oamenilor de zapada si pe derdelus cu saniuta . eram asa de fericit incat numi mai doream ca iaran sa plece dar pana la urma tot a plecat si eu am ramas cu gandul la fulgul de nea care mia cazut pe nas.

1 5 1
2014-05-13T14:18:53+03:00
   Eram in paridisul fulgilor de zapada, deasupra norilor. De acolo vedeam cum fiecare fulg se arunca intr-un hau. Acel hau avea cuori diversse si era defapt pamantul vazut de la inaltime. Eu nu l-am recunoscut, dar mi-a spus marele nor ce e defapt. Fugii semanau cu oamenii: niciunul nu era la fel si totusi se asemanau din atatea puncte de vedere! Norul era foarte necajit. Plangea incontinuu. El imi marturiseste ca nu vrea sa raneasca oamenii, dar nu se simte prea dine. Atunci am inbteles ca zapada nu era decat gramada de lacrimi amare, sau uneori fericite, ale norului. Vazand cum cad fulgii fara sa se intample nimic, am sarit si eu. Brusc, m-am transformat intr-un fulg de zapada.Zburam foarte bine. Fericita, ma duceam intr-o parte si in alta. Alunecand ca pe gheata  pe aer, fericirea mea era nespusa. Dintr-o data, mi-am pierdut echilibrul. Panicata, am cerut ajutorul unui alt fulg de nea. Acesta m-a readus "pe linia de plutire". Tot el mi-a explicat tainele zborului. Desigur, a precizat si faptul ca acestea se aplica doar la fulgii de nea.
 Zilele treceau lent. Viata de fulg era una grea. Dupa ce te lansezi de pe nor, cazi incontinuu chiar si o luna. Dupa circa trei saptanmani, am aterizat pe Pamant. Dar apoi, mi-am dat seama ca eu statusem in aer doar o ora. Am auzit asta la scoala. Imediat dupa aterizare, am incercat sa ma misc. Nu puteam. Eram imobilizata. Asteptam.Asteptam sa se intample ceva si sa ....Gandul se opri aici. Din departare am reusit sa indentific o mama care isi cauta fiica:'Cristina, Cristina!" 
 In fata mea vad chipul mamei. In acel moment mi-am dat seama ca fusese doar un vis.
 -Cristina, hai, trebuie sa pleci la scoala.Hai caa e tarziu. 
 -Bine,mama!
 Pregatindu-ma pentru scoala ii povestesc mamei bizarul meu vis. Aceasta rase:
 -Ai o imaginatie tare bogata, Cristina!
 -Stiu, mama.Teiubesc!
 -SI eu te iubesc, draga mamii.
 Toata ziua dupa ce am plecat de la scoala m-am gandit cum ar fi fost daca visul ar deveni realitate. Dar apoi am realizat ca era doar un viscare nu se poate implini.
 Si totusi....
1 5 1