"Un om asculta povestile spuse de un întelept vestit si vedea ca erau talmacite când într-un fel, când într-altul. S-a plâns: La ce bun sa mai spui povesti?

Povestitorul i-a raspuns:

- Dar tocmai de asta sunt atât de pretioase! Ce însemnatate ai da tu unei cesti pe care n-ai putea s-o umpli decât cu apa, ori unei farfurii din care n-ai putea mânca decât carne? si înca ceva: în ceasca si în farfurie nu încape oricât. Ce sa spunem atunci despre limba, care pare sa ne daruiasca o hrana mult mai bogata si mai îmbelsugata?

A tacut o clipa, apoi a adaugat:

- Întrebarea care se pune nu este: "Care e tâlcul povestii? În câte feluri o pot întelege? O pot talmaci într-un sigur fel?" Întrebarea suna astfel: "Omul caruia îi spun povestea va învata din ceea ce îi spun?"
Iar acum am nevoie de asa;
Sintetizati morala povestirii de mai sus intr-un proverb rimat, in care functia referentiala sa fie dublata de cea poetica

1
Nu e dificil , insa ma supara mult cerinta ! In ce clasa esti ? Liceu, da ? La ce profil ? Umanisitic ? Proafa voastra stie ca a depasit cu mult programa voastra ? Nu cu asemenea cerinte isi arata competenta, dimpotriva !
Da la liceu, m-ati putea ajuta ?

Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-05-13T06:43:16+03:00