Răspunsuri

2014-05-06T16:04:49+03:00
Muzica nu va înceta a fi cea mai eliberatoare dintre arte.”WagnerLa începutul celui de al doilea mileniu se afirmă plenar arta populară şi pătrunde în cea cultă, scrisă, a cavalerilor medievali. Se deschide o eră nouă în cultura muzicală prin această pregnantă manifestare a artei laice, care va deveni un important factor în dezvoltarea tehnicii muzicale. Ea a existat mereu, dar n-a fost notată, întrucât biserica era singura care transmitea muzica. La sfârşitul secolului al X-lea, muzica laică ia un avânt deosebit, înflorind în continuare de-a lungul secolelor.În secolele XI-XIII, epoca cruciadelor, se exalta cavalerismul şi eroismul seniorilor.  Este şi perioada lirismului prezent în poezia şi muzica timpului, arta muzicală nefiind separată de cea poetică. Versurile vor imprima o anumită simetrie muzicii. Apar ample epopei şi romane medievale, în care coexistă proza, poezia şi muzica. Acum începe a se reînvia literatura veche elină.Un drum nou în dezvoltarea artei muzicale se întrevede prin polifonie, prin ars mensurabilis (muzica “măsurată”) şi prin musica ficta (cu alteraţii), izvorâte din nevoia de redare veridică a trăirii omului. Muzică laică se infiltrează în sfera celei culte, unde arta religioasă nu reuşea să se menţină în limitele stilistice impuse de estetica ecleziastică.Începând cu secolul al XI-lea asistăm la numeroase manifestări muzicale laice, prin mistere şi moralităţi, cântecul latin şi cel popular, dar mai ales prin arta trubadurilor, truverilor şi a Minnesängeri-lor. Faţă de arta rafinată a poeţilor muzicieni, cea populară, frustă, oglindeşte dorinţa omului medieval de a-şi dezvălui propriul univers spiritual.Zorii acestei noi epoci din istoria muzicii sunt efectele transformărilor din sânul lumii medievale, care îşi configurase scara ierarhică. Începând din veacul al X-lea, societatea europeană îşi fixase solid structurile feudale. Reşedinţele curţilor, ca şi castelele nobiliare erau atât simbolul forţei economice, cât şi al autorităţii politice a suzeranilor. În timp ce seniorii se războiau între ei, împinşi de meschine ambiţii de cucerire sau de eliberarea Sfântul Mormânt de la musulmani, în timpul celor opt cruciade (1096-1291), refacerea teritoriilor ruinate de devastările pricinuite de veşnicele rivalităţi apăsa pe umerii celor mulţi. În timpul celor două secole de permanente lupte se înfiripă legături comerciale între Apus şi Răsărit, se dezvoltă negoţul, meşteşugurile şi navigaţia, toate contribuind la prosperitatea lumii apusene.Importante centre erau mânăstirile, focare ale spiritualităţii medievale, unde flacăra culturii, a învăţăturii din şcolile aferente bisericilor dădea roade temeinice, prin izvoarele religioase etern inspiratoare. Pretutindeni răsar oraşele-târguri, înconjurate de ziduri şi şanţuri, menite a le apăra de cuceritori. În incinta acestor oraşe activau diferiţi meşteşugari, organizaţi mai târziu în bresle, între care se disting cele ale muzicienilor, executanţilor, uneori şi ale creatorilor. Apariţia şi dezvoltarea oraşelor constituie, de fapt, baza civilizaţiei moderne.Este epoca în care înfloreşte stilul roman în arhitectură şi se conturează noul stil gotic, de acum datând şi marile poeme epice medievale: La Chanson de Roland (sec. al XI-lea), Poemul Nibelungilor (sec. al XIII-lea), ciclul regelui Arthur şi al cavalerilor săi, legenda despre frumoasa Magellone, a Graalului sau cea despre Tristan şi Isolda(sec. al XIII-lea). Pe la reşedinţele feudale şi prin oraşe mişunau jongleuri, menestreli, vaganţi – goliarzi, aceştia din urmă fiind călugări sau studenţi care părăseau mânăstirile sau seminariile.Din secolul al IX-lea se găsesc manuscrise, care atestă preocupări muzicale laice. Textele latine din Eneida de Virgiliu, Thebaida de Stason şi cele Şase Ode de Horaţiu au fost puse pe muzică. Printre acestea se găseşte Oda către Philis, a cărei melodie a servit pentru imnul Ut queant laxis, folosit d’Arezzo pentru numirea notelor. ŞiSatirele lui Juvenal au stat la baza unor creaţii muzicale laice, iar dintre acestea ne-a parvenit un fragment din a opta satiră.Alte cântece latine se alcătuiesc pe creaţiile poeţilor vremii, printre care figureazălamento-uri funebre, un cântec asupra bătăliei de la Fontenoy .
2014-05-06T16:05:18+03:00
Începând cu secolul al XI-lea asistăm la numeroase manifestări muzicale laice, prin mistere şi moralităţi, cântecul latin şi cel popular, dar mai ales prin arta trubadurilor, truverilor şi a Minnesängeri-lor. Faţă de arta rafinată a poeţilor muzicieni, cea populară, frustă, oglindeşte dorinţa omului medieval de a-şi dezvălui propriul univers spiritual.Zorii acestei noi epoci din istoria muzicii sunt efectele transformărilor din sânul lumii medievale, care îşi configurase scara ierarhică. Începând din veacul al X-lea, societatea europeană îşi fixase solid structurile feudale. Reşedinţele curţilor, ca şi castelele nobiliare erau atât simbolul forţei economice, cât şi al autorităţii politice a suzeranilor. În timp ce seniorii se războiau între ei, împinşi de meschine ambiţii de cucerire sau de eliberarea Sfântul Mormânt de la musulmani, în timpul celor opt cruciade (1096-1291), refacerea teritoriilor ruinate de devastările pricinuite de veşnicele rivalităţi apăsa pe umerii celor mulţi. În timpul celor două secole de permanente lupte se înfiripă legături comerciale între Apus şi Răsărit, se dezvoltă negoţul, meşteşugurile şi navigaţia, toate contribuind la prosperitatea lumii apusene.Importante centre erau mânăstirile, focare ale spiritualităţii medievale, unde flacăra culturii, a învăţăturii din şcolile aferente bisericilor dădea roade temeinice, prin izvoarele religioase etern inspiratoare. Pretutindeni răsar oraşele-târguri, înconjurate de ziduri şi şanţuri, menite a le apăra de cuceritori. În incinta acestor oraşe activau diferiţi meşteşugari, organizaţi mai târziu în bresle, între care se disting cele ale muzicienilor, executanţilor, uneori şi ale creatorilor. Apariţia şi dezvoltarea oraşelor constituie, de fapt, baza civilizaţiei moderne.