Răspunsuri

2014-05-06T13:40:50+03:00
 In drumetie.Nerabdatori la zarirea primului varf de munte, iesiram grabiti din autobuz si inspiraram aerul curat de munte.Incepem sa escaladam muntele.Aerul devine tot mai rece si mai rarefiat pe masura ce ne indepartam tot mai mult de sol. Cand ne gandim ca avem sa stam mult timp departe de familiile noastre, ne cuprinde dorul.Totusi suntem motivati de scopul pe care-l avem:sa escaladam muntele si sa ajungem in varf inaintea oricarei alte echipe.                                                                                                       Zilele trec greoi.Inghetati de frig,ne incalzim la focul aprins cu greu de unul din coechipierii nostrii.Insa, ca din senin, se porneste o vivelie foarte puternica. Aceasta zmulge cortul in care eram acoperiti si ne azvarleste cat colo. Timp de circa 30 de minute ne-am sustinut de ce-am putut pentru a nu fi luati de infricosatoarea vijelie.                      Cand vijelia a trecut,am rasuflat usurati cand ne-am vazut in viata.Dar totusi cineva lipsea.Acea persoana  era si cea care organizase aceasta actiune.                                    Acum,dupa ce ne-am pierdut un membru din echipa,suntem si mai motivati sa escaladam in intregime micutul munte...                                                                          Avand parca superputeri, escaladam micutul si totusi uriasul munte.                               Timpul alocat acestei escaladari era pe sfarsite.Mai aveam putina apa si mancare, de aceea ne-am hotarat sa le o economisim.1Acum eram mai motivati ca niciodata sa escaladam acest munte,avand atat de putin pana la varf.Ca prin minune,reusiram sa ajungem la varf in mai putin de o luna.Eram foarte multumiti de noi dar eram si tristi la gandul ca insusi cel care-si dorea atat de mult ca expeditia asta sa aiba succes nu mai e.     Din fericire, la intoarcere nu ne-a mai luat atat de mult ca la escaladare.                         Eram in autobuz.Mie, fiindu-mi rau de masina, am fost lasata sa stau pe scaunul de langa sofer.Trecand pe langa niste terase, am avut impresia ca-l vad pe organizator."Nu.nu se poate!E doar o halucinatie!El e mort."imi zic eu in sinea mea. Dar schema se tot repeta asa ca imi exprim gandul cu voce tare:                                             -Acela e domnul Dorian!Zic eu indicand locul cu pricina.                                                  Imediat, cu toti isi indreapta privirile spre locul indicat.                                               -Intr-adevar!Dorian, ce s-a intamplat?                                                                       -Pai m-am lasat dus de curent stiind cu siguranta unde o sa ma propulseze vantul.Cunosc foarte bine imprejurimile asa ca n-aveam cum sa nu stiu ca aici se afla niste terase.                                                                                                             -Slava Domnului ca esti viu!                                                                                      Bucurosi, mai stam la taclale impreuna cu Dorian si apoi ne indreptam spre casele noastre.                                                                                                                    A fost o escaladare senzationala!

15 4 15
Scuza greselile gramaticale dar cred ca am scris foarte mult,avand in vedere ca,evident, nimic nu s-a intamplat in realitata!
*realitate
Ms. :*
Cu placere!