Răspunsuri

  • Utilizator Brainly
2014-05-05T19:50:01+03:00
Corbul era o pasare neagra, mare si tare urata. Mai mult, avea un carait care enerva pe toata lumea. La un moment dat, abia furase o bucata de branza si  intentiona sa o manance pe creanga unui copac. Chiar atunci, pe acolo trecu o vulpe care il saluta pe corb, lingusindu-l:
- Buna ziua, domnule corb!
Pasarea nu raspunse deoarece avea ciocul ocupat. Vulpea insa continua cu vorbele frumoase :
- Ce pene frumoase ai ! Ce aripi si ce coada !
Auzind cuvintele de admiratie, corbul ridica putin capul. Fara sa dea drumul bucatiii de branza, asculta in continuare.
- Cred ca aunii sunt foarte invidiosi pe tine din cauza penelor stralucitoare. Ciocul si ochii iti sunt mai negre decat abanosul. Te asigur, domnule corb, ca nu exista in aceasta padure un animal mai frumos si mai elegant.
Vazand vulpea ce efect aveau vorbele sale, continua :
- Sunt sigura ca glasul tau este mai frumos si mai melodios decat cel al privighetorii.
Atunci, pasarea cea neghioaba incepu sa cante :
- Carrrr ! Carrr ! Carrr !
Imediat ce deschise pliscul, branza cazu chiar in labele vulpii, care spuse :
- Multumesc, domnule corb ! Esti atat de increzut, incat ai crezut cuvintele mele.
Vaai ! Corbul fusese pacalit pentru a i se fura branza. Printre suspine, el spuse :
Niciodata sa nu-i crezi pe cei
Care mult te lauda, vor doar
Sa te pacaleasca spunand
Vorbe dragostoase.




2014-05-05T19:57:05+03:00
Câinele şi căţelul 

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.


1 5 1