"Iubirea jertfelnică a mamei m-a călăuzit toată viața"-5 argumente pro pentru această idee

2
1. Mama e dispusa la sacrificii
2. Iubirea ei neconditinata, iti ofera certitudinea ca v-a fi mereu cu tine si te v-a sprijini cand ai nevoie
3. Fiind ne conditionata, o vei avea tota viata si tot odata, mama v-a fi cu tine mereu.

Răspunsuri

2014-01-20T19:44:05+02:00
Pana acum cateva saptamani am fost director adjunct la ICR Istanbul. Am inceput acea activitate in iunie 2011, cu un an inainte de demisia domnului Horia Patapievici de la conducerea institutiei. Acum sunt liber, deocamdata, de orice constrangere de program. Cu alte cuvinte sunt somer, auto-angajat, free lancer, sau cum doriti sa spuneti si imi petrec timpul pregatind urmatoarele proiecte personale, profesionale si de viata. In momentul 2012, cand ICR a trecut sub tutela politica a Senatului Romaniei am spus apropiatilor mei ca voi ramane pentru tot anul 2013, daca mi se va permite, pentru a nu periclita programul si parteneriatele deja angajate, dupa care voi vedea. Anul 2013 a fost important in Istanbul, atat politic cat si cultural, fiind an de bienala si in acelasi timp anul in care a avut loc cea mai importanta prezenta romaneasca pe scena artei contemporane din Istanbul de pana acum: expozitia retrospectiva subREAL, proiect realizat de MNAC si SALT in cadrul unui parteneriat de lunga durata pe care l-am inceput chiar in 2011 intre ICR Istanbul si prestigiosul centru de arta contemporana din Istanbul (SALT). Cand calendarul plecarii mele s-a conturat (prin octombrie 2013) am discutat si cu alti amici, reactia unora surprinzandu-ma. Desi nemultumiti de noua politica a ICR in general, reactia acestora a fost “da’ de ce pleci, nu era bine acolo?” Ba da. Era. Programele se pot derula in continuare, necesita putin mai mult efort de explicare la “centru” de ce e nevoie sa facem ceea ce facem, privilegiile unui post diplomatic sunt indiscutabile, si totusi… De ce am plecat?
Cel mai inteligent răspuns!
  • Utilizator Brainly
2014-01-20T19:56:14+02:00
Acest lucru l-ar putea scrie oricine din cei binecuvantati cu o mama iubitoare,probabil inclusiv tu.Din pacate nu e asa pentru toti.In primul rand devii mama dinainte de a naste,la propriu.Devii din momentul in care iti iei responsabilitatea conceperii,nasterii si cresterii (cu tot ce include) a unui copil (a se citi a unei fiinte).In al doilea rand o mama isi risca viata nascand,la propriu (barbatii nu ar suporta durerile nasterii naturale).Pe urma,de obicei,face orice pentru a-i asigura noii fiinte iubite orice (de la cele materiale pana la iubirea materna neconditionata-cel putin initial).Mama se straduieste,pe cat poate,sa fie si un exemplu demn de urmat pentru copilul/copiii sai.Si,de cele mai multe ori,iarta mai mult decat te astepti tu,tocmai pentru ca esti si o parte din ea.


1 5 1