Răspunsuri

2014-05-01T13:24:31+03:00
Poezia Fluture, tu de Tudor Arghezi este o opera lirica, surprinzand imaginea unui fluture. Este, deci, o descriere in versuri. Tudor Arghezi a fost atras si fascinat de universul mic, de lumea marunta a plantelor si gazelor. Una din marile teme ale creatiei argheziene este numita sugestiv poezia boabei si a faramei. Titlul poeziei, o structura nominala, alcatuita dintr-un substantiv si un pronume, ambele in cazul vocativ, cuprinde tema poeziei si orienteaza discursul liric. De asemenea, observam adresarea directa a eului liric. Poezia este structurata in trei strofe, inegale ca numar de versuri: prima strofa este o octava (strofa alcatuita din opt versuri), a doua o tertina (strofa alcatuita din trei versuri), iar a treia un catren (strofa alcatuita din patru versuri). Incipitul reia titlul, intr-o introgatie retorica: Fluture, tu, pe unde prin perdea/ Putusi intra-n chilia mea? , fixand o coordonata spatiala (chilia). Urmatoarea interogatie retorica: Ce stiri mi-aduci din primavara, / Frumosule de catifea solara? surprinde o coordonata temporala: primavara. Substantivul obtinut prin conversiune, din adjectivul frumos asociat cu sintagma catifea solara este o constructie care pune in evidenta o trasatura a fluturelui: gingasia acestuia, asemanatoare catifelei. In continuare, poetul defineste fluturele drept echer plapand, prins de perete, asociindu-l cu lumea cartilor, a scrisului: uitandu-te la carti si la caiete. Urmatorul vers evidentiaza o alta trasatura a fluturelui, autorul creand o imagine vizuala de o mare frumusete: Cu ochi-aprinsi ca jarul de rubin - comparatie si metafora care sugereaza stralucirea pietrei pretioase de culoare rosie (imagine cromatica). Ultimul vers al primei secvente lirice se constituie din doua interogatii: Ai si tu o chemare? Ai si tu un destin introducand o nota grava in structura operei, o reflectie asupra sortii micilor vietuitoare. Desi acestea sunt efemere si fragile, ele au menirea sa ne incante privirea prin frumusetea si gingasia lor. Fluterele este, in aceasta opera, un obiect estetic. Poetul adreseaza un indemn: Deschideti-i fereastra dintre ramuri/ Sa nu-si loveasca fragezimea-n geamuri, surprinzand inca o data fragilitatea acestei vietuitoare, dar si dorinta sa de libertate. Ultimul vers al celei de-a doua secvente da o definitie noua a fluturelui: puiul luminii - o metafora extraordinara. Adverbul de loc afara sugereaza spatiul nemarginit, infinit, unde fluturele se simte liber. Spatiul inchis sugerat de cuvantul foisor nu este prielnic unei fiinte care zboara in libertate: Lovit in frunte poate sa si moara/ Aici, in foisorul nostru din carare. Ultimele doua versuri ale poeziei contin aceeasi nota grava, prin coordonata temporala a inserarii si prin moartea stelei sau a unei flori. Astfel este sugerata fragilitatea destinului uman (exista credinta ca moartea unei stele semnifica moartea unui om). Destinul fluturelui sau al florii este (...)
18 3 18