1) Explica rolul utilizarii linilor de pauza !! Doamnã – zic eu – rãu faceti cã-l tineti asa de aproape pe Bubico
2) Selecteaza din fragmentul citat 2 comparatii
Dar Bubico urlã mereu.
- Doamnã – zic eu – rãu faceti cã-l tineti asa de aproape pe Bubico si acoperit asa în cãldurã, poate sã turbeze… Chiar asa, aici e prea cald.
Si zicând acestea, mã scol cu Bubico-n brate si m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binisor jos lângã mamita lui, si cobor geamul, aplecându-mã sã respir. Afarã, noapte neagrã ca si ideile mele.
- Bine faci! sã mai iasã fumul de tigarã, zice cocoana.
Intrãm pe podul Prahovii… Mã-ntorc, iau o bonboanã, i-o arãt lui Bubico, care s-apropie de mine bâtâind frumusel din coadã.
“Pe memoria lui Plutone si a fidelului sãu Cerber! zic eu în gând ; jur cã au mintit acei cari au cântat instinctul cânilor! E o minciunã! Nu existã!”
Bubico îmi ia bonboana; îl iau în brate si mã dau lângã fereastrã, ridicându-l în dreptul deschizãturii. Aerul rãcoros, trecându-i pe la bot, face mare plãcere lui Bubico. Scoate limba si respirã din adânc.
- Sã nu-l scapi pe fereastrã!… pentru Dumn…
Dar n-apucã mamitica sã rosteascã-ntreg sfântul nume al creatorului, si Bubico dispare ca un porumbel alb în neagra noapte, înapoi spre Bucuresti, zburând – la Zambilica, probabil. Mã-ntorc cu fata spre cocoana si, prezentându-i mânile goale, strig exasperat:
- Doamnã!
Un rãcnet!… A-nnebunit cocoana!
- Repede, doamnã, semnalul de alarmã!
O duc la semnal si o-nvãt cum sã-l tragã. Pierdutã de durere, executã miscarea cu o supremã energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinãturã colosalã. Emotie generalã-ntre pasajeri.
- Cine? cine a dat alarma?
- Dumneaei zic eu cãtre personalul trenului, arãtând pe cocoana lesinatã.
Trenul se pune din nou în miscare. La Ploiesti, cocoana s-a desteptat din lesin; zdrobitã de nenorocire, trebuie sã rãspunzã la procesul-verbal ce i se dreseazã pentru întrebuintarea semnalului. Pe când, în mijlocul pasajerilor grãmãditi, cocoana se jeleste, eu m-apropiu de urechea ei si, c-un rânjet diabolic, îi soptesc rãspicat:
- Cocoanã! eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!
Ea lesinã iar… Eu trec ca un demon prin multime si dispar în noaptea neagrã…
3) Precizeaza doua moduri de expunere utilizate in text !

Dar Bubico urlã mereu.
- Doamnã – zic eu – rãu faceti cã-l tineti asa de aproape pe Bubico si acoperit asa în cãldurã, poate sã turbeze… Chiar asa, aici e prea cald.
Si zicând acestea, mã scol cu Bubico-n brate si m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binisor jos lângã mamita lui, si cobor geamul, aplecându-mã sã respir. Afarã, noapte neagrã ca si ideile mele.
- Bine faci! sã mai iasã fumul de tigarã, zice cocoana.
Intrãm pe podul Prahovii… Mã-ntorc, iau o bonboanã, i-o arãt lui Bubico, care s-apropie de mine bâtâind frumusel din coadã.
“Pe memoria lui Plutone si a fidelului sãu Cerber! zic eu în gând ; jur cã au mintit acei cari au cântat instinctul cânilor! E o minciunã! Nu existã!”
Bubico îmi ia bonboana; îl iau în brate si mã dau lângã fereastrã, ridicându-l în dreptul deschizãturii. Aerul rãcoros, trecându-i pe la bot, face mare plãcere lui Bubico. Scoate limba si respirã din adânc.
- Sã nu-l scapi pe fereastrã!… pentru Dumn…
Dar n-apucã mamitica sã rosteascã-ntreg sfântul nume al creatorului, si Bubico dispare ca un porumbel alb în neagra noapte, înapoi spre Bucuresti, zburând – la Zambilica, probabil. Mã-ntorc cu fata spre cocoana si, prezentându-i mânile goale, strig exasperat:
- Doamnã!
Un rãcnet!… A-nnebunit cocoana!
- Repede, doamnã, semnalul de alarmã!
O duc la semnal si o-nvãt cum sã-l tragã. Pierdutã de durere, executã miscarea cu o supremã energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinãturã colosalã. Emotie generalã-ntre pasajeri.
- Cine? cine a dat alarma?
- Dumneaei zic eu cãtre personalul trenului, arãtând pe cocoana lesinatã.
Trenul se pune din nou în miscare. La Ploiesti, cocoana s-a desteptat din lesin; zdrobitã de nenorocire, trebuie sã rãspunzã la procesul-verbal ce i se dreseazã pentru întrebuintarea semnalului. Pe când, în mijlocul pasajerilor grãmãditi, cocoana se jeleste, eu m-apropiu de urechea ei si, c-un rânjet diabolic, îi soptesc rãspicat:
- Cocoanã! eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!
Ea lesinã iar… Eu trec ca un demon prin multime si dispar în noaptea neagrã…

2

Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-04-27T19:53:48+03:00
1)linia de pauza are rolul de a introduce naratorul
2)noapte neagra ca si ideile mele
bubico dispare ca un porumbel alb
3)naratiune,dialog
sper ca te-am ajutat!!!
Ms mult , da m-ai ajutat
cu placere
2014-04-27T20:27:38+03:00