Răspunsuri

2014-01-19T18:12:58+02:00
Păi când îmbie ceva... adică a îmbiat mirosul a ... băgat mirosul ...  
adica " mirosul te imbie " ...
Il imbie mirosul adica il ademeneste,nu il baga nicaieri.
da bine ma lasi in pace ? esti mai mare , da ? in plus eu nu m-am uitat in dex
ok va multumasc amadurora de raspunsuri
Stai putin,ca nu s-a luat nimeni de tine..Esti aici ca sa inveti,nu trebuie sa reactionezi asa cand ti se explica un lucru...Cu mare placere.
2014-01-19T18:13:37+02:00
, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl.(Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] – Probabil lat. *inviare. Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalinkîmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd(-bi-ind) 
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
ÎMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. îndemna. 3. v. stimula. 
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ÎMBIÁ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, ispiti, momi, seduce, tenta. 
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
A ÎMBIÁ îmbíi tranz. (persoane) A îndemna în mod insistent (să facă sau să accepte ceva). /<lat. inviare 
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
îmbiá vb. (sil. -bi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 sg. și pl. îmbíe (sil. -bi-e), 1 pl. îmbiém; ger. îmbiínd (sil. -bi-ind) 
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat.*inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj.(care se lasă rugat). 
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE]. 
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
îmbíĭ, a -á v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge [!]. Îndemn: a îmbia să vie. 
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink