Răspunsuri

2014-04-11T16:21:18+03:00

Sa stii ca o sa ma intorc iar cu mana goala, ca ieri, ca alaltaieri, fara un sitar... Si ce frumos ii sta, bietul Tric!... De la zece pasi ii simte. 
Se taraste pe branci, tinandu-si rasuflarea, si abia calca de grija ca nu cumva sa fosneasca iarba, iar cand a ajuns la patru pasi de sitar, sta nemiscat, parca e turnat de bronz, asteptand sa ma apropii. 
Dar frunza e prea deasa. N-a dat inca o bruma s-o rareasca, si sitarii sireti zboara fara a se inalta deasupra lastarului.
Le aud falfaitul, dar nu-i vad. Douazeci mi-au zburat asa alaltaieri, tot atatia ieri si n-am apucat sa trag intr-unul. Cainele o sa se enerveze si iar o sa ma neca- 
jeasca dand buzna peste ei ca ieri. Mai bine ar fi sa astept sa dea o bruma. 
Dar patima nu vrea sa stie de povetile mintii; ma impinge, ma biciuieste, ma imbranceste. Mi-am ispravit treburile, imi fac socotelile. 
Abia sunt doua dupa-amiaza. Cu brisca, in cateva minute sunt la padure si am pana deseara patru ceasuri inaintea mea. Si ca sa-mi zadarniceasca orice sovaire, Tric se gudura pe langa mine, ma bate cu coada si ma intreaba cu o privire mai elocventa decat vorba: 
“Mergem, nu e asa? mergem?”... A! dar azi am cu ce sa-i domolesc enervarea. Biciul, pe care nu-l mai iau de un an incoace, azi il iau si, ca sa stie domnul Tric ce o sa insemne cand i-oi striga “biciul!”, ii strig: “biciul!” si-i trag si o strasnica lovitura. El tace sub arsura care i-a incolacit trupul si se culca rusinat la picioarele mele in brisca... 
Am ajuns. A dat azi-noapte o bura de ploaie... Trebuie sa fi picat sitari multi... In adevar, abia dupa cativa pasi din sosea Tric isi schimba mersul, se taraste, sta... Ma apropii...
El ridica nitel capul si se uita in ochii mei, parca ar vrea sa-mi spuie ceva. M-atiu gata si-mi incordez privirea, sa pot zari sitarul prin frunze... Cainele sta nemiscat. Peste o clipa aud lamurit palpairea unui zbor, dar nu vad nimic. La al doilea sitar aceeasi privire a cainelui, aceeasi privire in ochii mei si acelasi 
zgomot al zborului unei pasari care nu se vede si care isi bate joc de noi.
Tric s-a enervat. Acum cauta in galop. “Incet!” strig eu — “incet, n-auzi? Uite biciul!” Dar patima striga pe dinauntru-i mai tare decat mine. Iata-l la de pasi... Sta o clipa si se napusteste ca un nebun... 
Sitarul, speriat, zboara ridicandu-se o clipa deasupra lastarului. N-am putut trage... Tric sta in loc, uitandu-se in ochii mei mirat. Privirea lui inseamna lamurit: “Nu l-ai vazut?” Apoi o porneste iar in galop. 
Strigatele mele nu-l mai pot stapani... Trebuie sa-l prind numaidecat si sa-i trag o bataie... Dar sta... M-apropii; iar cand sunt la cativa pasi de dansul, o porneste spre stanga, parasind urma... “Vin' aici! n-auzi!” strig eu. Dar nu ma asculta... “Biciul, Tric!” racnesc din toate puterile.
In acelasi moment, speriat de strigatul meu, sitarul — fara sa-l pot 
vedea — zboara din locul unde-l stase cainele... Vasazica, si-a pierdut mirosul, imi zic eu... Il chem, prefacandu-mi glasul a mangaiere si, cand vine, il apuc de zgarda si, desprinzand biciul de la geanta, incep sa-l bat...
El tace sub ploaia de lovituri. Abia la a cincea incepe sa chelalaie plangator... “Ce-ai facut, ticalosule?!...” Dupa inca o lovitura ii dau drumul...El se scutura, parca ar vrea sa lepede de pe dansul cingatoarea de jaratic care-l arde si incepe iar sa caute cu ardoare... 
Aci e lastarul mai rar... pot sa-l urmaresc cu ochii... Se opreste... 
Grabesc pasul. In vremea aceasta, Tric, incetisor, face un inconjur si 
iar sta, de asta data cu fata catre mine; iar cand parca socoteste ca m-am apropiat indeajuns, face repede doi pasi inainte...
Sitarul, prins la mijloc, intre Tric si mine, se ridica acum drept in sus... Trag, il ucid; si Tric, triumfator, il aduce pana la picior... 
Stau jos, ii cuprind capul cu mainile amandoua si, uitandu-ma in ochii lui frumosi, il mangai peste urechile dulci la pipait ca matasea... il mangai numai pe cap ...pe trup nu... o, nu! ca poate dor inca nedreptele mele lovituri. Ca abia acum cu mintea mea de om pricep judecata lui de caine... Abia acum inteleg indemnul privirii lui de adineauri pe cand sta: “Treci dincolo, eu ma atiu aici...” Abia acum inteleg rostul napustirii lui... Vroia sa zapaceasca sitarul, sa-l faca sa se ridice mai sus decat il povatuia instinctul lui de conservare...Si pentru dovada stralucita de intelepciune pe care vroia sa mi-o dea, 
parasind locul unde incremenise o clipa si incercand sa inconjure sitarul, l-am batut... l-am batut...
Mi-e rusine si ma simt umilit inaintea acestei priviri in care straluceste numai bucuria izbandei si in care nu e nici umbra unei dusmanii pentru o chinuire nemeritata... 
Iarta-ma, Tric, iarta-ma... 
7 2 7