Răspunsuri

2014-01-18T11:07:26+02:00
Dragă Diana,                                     Îmi amintesc cu drag toate momentele frumoase petrecute împreună! Începând de la copilăria noastră până la pubertate! Toate criticele care mi le-ai oferit , m-au ajutat foarte mult în viață! La fiecare zece minute ne certăm, dar apoi ne împăcăm! Acum, îmi pare foarte rău că te-ai mutat în Italia! Stau și mă gândesc la tot ce am făcut împreună! Încă nu pot să uit acea clipă când tu și cu mine ne făceam din trei-patru cutii de carton, o casă uriașa! Când mamele noastre nu ne lăsau să mergem afară, mergeam una la altă și ne ascundeam acolo tot restul zilei! Sau când am mers prin centrul orașului singure și ne-am pierdut! A trebuit să întrebăm multă lume unde se află stradă noastră că să ajungem acasă! Dar ce bine că aveai telefonul 'smecher' pe vremea aceea! Ai sunat-o pe mamă ta și ne-a adus acasă! Ce clipe de neuitat! În 2005 ne-am dus împreună la mare, cu părinții . Apoi noi două, văzând prima data marea, am intrat direct în ea! Apoi era se ne înecăm. Ce speriate eram atunci! Noroc, că au venit salvamarii . Mamele noastre ne-au certat așa de tare, nu o să uit niciodată ziua aia! În zilele următoare am avut același program, dacă îți amintești : Ne trezeam, mergeam la plajă, așteptăm că apa să fie mai caldă, mergeam cu părinții în apa, pe saltea, cu capul sub apa, înotam făceam cele mai nebunești lucruri! În fiecare seară, ne plimbăm pe faleză să admirăm pescărușii,lebedele și apa strălucitoare. Când ne-am întors de la mare, eram foarte triste că plecăm de la mare, dar măcar ajungeam acasă! A fost cea mai grozavă săptămâna! De când te-ai mutat nimic nu mai e așa! Mai am mulți prieteni, dar știam că tu nu mă judecai când greșeam, că nu mă mințeai, că erai mereu alături de mine! Cum este în Italia, poate venim în vizită!  
2014-01-18T11:15:14+02:00
Dragul meu prieten,
Stiu ca nu a trecut nici macar 2 zile de cand ne-am despartit, dar amintirile din tabara inca imi sunt vii in minte. Imi aduc aminte de prima zi, cand nu cunosteam pe nimeni, si ma simteam singura.Credeam ca o sa-mi petrec saptamana stand retrasa si izolata, dar atunci a-i aparut tu. Te-ai asezat langa mine si am inceput sa vorbim de parca ne cunosteam de multi ani.Ne-am imprietenit imediat. A doua zi am mers sa vedem impreuna muntii. Dint-o data le-am simtit prezenta masiva si impunatoare.Eram singuri si ma simteam ca la inceputul lumii. Zilele care au urmat au fost cele mai frumoase pentru mine. Ne-am distrat asa cum nu credeam ca o sa ma distrez vreodata.Trebuia sa imi cer scuze pentru ca te-am aruncat din greseala in apa. Ma bucur ca m-ai iertat,dar a fost putin amuzant.  Sper ca o sa ne intalnim cat de curand si sa retraim clipele acelea minunate.
Pana atunci ramai cu bine, prietena ta....