Răspunsuri

2014-04-03T15:51:43+03:00
Minai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a considerat totdeauna ca o literatura culta nu-si poate defini specificul national decat prin reflectarea traditiilor istorice si folclorice ale neamului sau. Admiratia pentru literatura populara s-a simtit in toate creatiile lirice, deoarece Eminescu a apreciat sincer performanta artistica, 
Dragosau: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar "
Poezia "Ce te legeni" este o creatie lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.
Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea ireversibila a timpului. Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul fara frunze, fara pasari, fara viata
Structura, semnificatii si limbaj artistic Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Poezia este alcatuita din doua secvente lirice, organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica este intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului. Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului, care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric.
Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile la pamant?". Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un motiv evident: "Fara ploaie, fara vant". Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?". Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.
Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un dialog cu poetul, explrcandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat. Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului, exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea mea!", cauzata de efemeritatea vietii.
Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor.otimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe".
1 2 1
2014-04-03T15:57:03+03:00
Minai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a considerat totdeauna ca o literatura culta nu-si poate defini specificul national decat prin reflectarea traditiilor istorice si folclorice ale neamului sau. Admiratia pentru literatura populara s-a simtit in toate creatiile lirice, deoarece Eminescu a apreciat sincer performanta artistica, 
Dragosau: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar "
Poezia "Ce te legeni" este o creatie lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.
Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea ireversibila a timpului. Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul fara frunze, fara pasari, fara viata
Structura, semnificatii si limbaj artistic Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Poezia este alcatuita din doua secvente lirice, organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica este intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului. Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului, care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric.
Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile la pamant?". Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un motiv evident: "Fara ploaie, fara vant". Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?". Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.
Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un dialog cu poetul, explrcandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat. Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului, exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea mea!", cauzata de efemeritatea vietii.
Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor.otimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe".
1 4 1