OVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.
a povatui*
a sfatuii
a sfatui, a calauzi
A POVĂȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu povețe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăța. ~ de bine. /povață + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink

Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-03-31T20:58:25+03:00
2014-03-31T20:58:35+03:00