Răspunsuri

2014-03-30T19:16:22+03:00
NU ESTE CIVILIZAT STATUL VALAHIA
nu stiu imi pare rau dar cred ca este civilizat
e civilizat
2014-03-30T19:20:30+03:00
Statul Valahia este civilizat.
Moldova şi Valahia Prima dată ţara dintre Carpaţii Meridionali şii a avut loc în 1400: „Mircea cel Bătrîn, domnul Valahiei pătrunde în Moldova şi-l îndepărtează pe Iuga de la tron”. A doua şi a treia năvălire la rînd a Munteniei (Valahiei) asupra Moldovei s-au produs în toamna 1429 şi iarna anului 1430! Dacă excludem campania (după întemeierea Moldovei) ungurilor din 1395, ce vroiau să-şi readucă Ţara Moldovei, valahii (muntenii) au fost primii care ai tăbărît – de trei ori la rînd (1400, 1429, 1430! − asupra Moldovei, de atunci năvălirile războinice ale muntenilor împreunaţi cu turcii, devenind permanente. „Bunele relaţii” dintre Moldova şi Valahia „cunosc numeroase momente tensionate. Aşa stau lucrurile între Mircea cel Bătrîn şi Ştefan I, între Mircea şi Alexandru cel Bun (despre care o cronică turcească ne spune că se aveau „precum dinţii de cîine pe pielea de porc”), între Alexandru cel Bun şi Dan al II-lea, sau între Ştefan cel Mare şi o listă întreagă de domni munteni de la Vlad Ţepeş la Vlad Călugărul”. La 11.06.1476 Stefanus voievoda, dominus Terre Moldaviensis, scrie braşovenilor: „Să faceţi pe placul nostru şi să NU îngăduiţi să se ducă grîu şi alte bucate în Transalpinia (terra Transalpinia, Valahia), fiindcă voiesc aceştia pierderea noastră şi a întregii creștinătăți şi sînt supuşi turcilor”. Încă în 1470 domnul Valahiei Radu cel Frumos scria braşovenilor că „nu are pace acum cu moldovenii şi cu Ştefan voievod” (după ce năvălise asupra Moldovei la sfîrşitul anului 1469), totodată voievodul muntean mustra pe braşoveni: „căci vindeţi arme acestor moldoveni” (quia arma ipsis venditis Moldaviensibus). Şi letopiseţele moldoveneşti în haină slavonă (germană şi polonă), izvoare de nepreţuit prin bogăţia de informaţii culturale şi istorice, reflectă adecvat realităţile politice, diplomatice, militare, moldo-ardeleano-valahe din secolele XIV-XVI, fixate în actele Cancelariilor domneşti. Astfel, letopiseţele moldoveneşti, scrise la curtea lui Ştefan cel Mare, redau aproape mot-a-mot formulele din corespondenţa oficială a lui Ştefan privind „blestemaţii turci şi muntenii hicleni” (клети турции и с хикленими мунтяне), despre „cei buni şi mulţi boieri mari şi oşteni cei buni şi tineri”, despre „mulţime mare de oşteni moldoveni”, „ce au căzut sub mîinile limbilor (noroadelor) necredincioase păgîne şi sub mîinile muntenilor păgîni, care au fost părtaşii păgînilor, care au fost de partea lor împotriva creştinilor”. Aşadar, actele oficiale ale Cancelariei Moldovei, letopiseţele moldoveneşti în haină slavonă (germană, polonă), precum şi prima cronică în limba moldovenească – „Letopiseţul” lui Grigore Ureche demonstrează integral şi cuprinzător, lipsa oricăror „legături” între Moldova şi Ţara Basarabilor (Valahia, Muntenia). Documentele moldoveneşti, cronicile moldoveneşti oferă numeroase dovezi definitive, de netăgăduit, ce se completează reciproc, confirmînd existenţa unor „legături neîntrerupte, a unor acţiuni de solidaritate şi colaborare”