Răspunsuri

2014-11-19T15:11:02+02:00
 De auzim o doina cântata de unul sau de mai multi; -de auzim o cântare bisericeasca sublima sau scandarea unui mars impetuos de lupta-, se trezec în noi atâtea felurite stari sufletesti pe cât de felurite sunt însasi cântecele ce le auzim. Unele ne înduioseaza. Altele ne înfioara. unele ne alinta în leganari de visuri; altele ne produc tristeti. Unele ne pondereaza, iar altele ne exalta în avânturi tineresti.
            Prin unele ne veselim si ne împrospatam sufletul adesea obidit. Prin altele deplângem tragicul unui destin prea aspru. Prin toate ne înaltam însa deasupra tuturor acelor contingente de moment care tind sa închida viata într'o inertie biologica.
             Ele ne plinesc fiinta noastra, caci ele sunt expresia sufletului nostru.
            Cântecul are menirea sa deschida în noi portile nevazute ale aceleiasi lumi care ne-a precedat, dar care ne va si urma. Este  un mijloc de interpretare al vietii în masura care este un ecou al glasurilor ceresti. Este expresia proslavirii Celuia ce totul a creat. Prin cântec graiesc numai îngerii si heruvimii. De aceea credem ca nu poate fi cineva mai nefericit, decât acela care nu poate sa cânte.
            Cântecul identifica pe om în ceeace are mai ales. De aceea poate ca au dreptate unii muritori, dupa care, muzica ar fi si ar ramâne ultimul interpret si ultima expresie a întregii culturi umane. Daca nu se poate înca vorbi despre o muzica legionara, oricine poate recunoaste si identifica pe oricare dintre noi, dupa cântecele noastre legionare. În cântecele noastre clocotesc adâncurile unui suflet; doar o frântura sau chiar expresia finala a marelui suflet românesc. Exprima o integrare într'o autenticitate spirituala. Pot fi numai expresia unei plamadiri viitoare, dar marturisesc de fiecare data si anume exact epocii în care au aparut (caci n'au aparut deodata toate) o atitudine si o esenta specifica. A prezenta aceasta culegere de cântece legionare, precum si câteva marsuri sau cântece nelegionare, dupa ce însusi Capitanul aseaza cântecul în rândul elementelor de structura legionara, nu înseamna a completa ceeace a fost pe deplin definit nici macar a explica ceeace mai mult se simte, ci înseamna a marturisi un crez care s'a exprimat atât de mult prin cântec si uneori numai prin cântec.
            Massele românesti ne-au cunoscut si ne-au recunoscut adesea, numai dupa aceste cântece ale noastre. Flacaii satelor noastre stiau prea putin cine suntem sau ce vrem. Ne cântau însa cântecele, pentru ca se regaseau în ele, cum ne regasim cu totii ca Români, în doinele noastre de totdeauna.
            Am încercat în editia de fata sa însiruim aceste cântece, în mare parte expresia unui pathos românesc, cam în ordinea aparitiei lor, nu numai pentru respectul unei evolutii istorice, ci si pentru o mai usoara orientare în dezvoltarea proprie a Miscarii noastre. Cântecul legionar a jucat si va juca mereu rol de interpret nu numai al starilor noastre sufletesti, ci si al atitudinilor, ca si al aspiratiilor noastre. Primii lrgionari nu l-au cântat pe Capitan. Ci, începând cu Traian si Decebal, zamislitorii neamului nostru, s'au oprit la Mircea si Mihai; Stefan cel Mare si Tudor; Horia si Avram Iancu; si numai cu timpul au poposit mai mult la Capitan si ostasii lui: Mota si Marin, Nicadorii, etc., ca, trecând prin închisori si lagare, sa se continuie prin Comandant, ("Doina Comandantului", "Pornesc din Neam", etc.) spre zorii marelui viitor visat si cântat de toti.
            Daca unele din ele sunt apoetice, cu un continut minimal în esenta si tensiune, altele sunt pline de figuri poetice de mare valoare, si mai ales pline de spirit. Varietatea lor e mare si va creste mereu. Dar tocmai prin varietatea expresiilor si imaginilor ce evoca, ne sunt pretioase si ne leganam în ele cum se leagana vântul într'un câmp de flori, în plina primavara.
            Dela primele cântece, pline de lirism, (dar dezvaluitoare totusi ale unui suflet framântat), si pâna la elegiile de mai târziu, dela  primul mars legionar usor si juvenil, pâna la marsurile si mai ales imnurile de mai târziu, se revarsa în valuri un suflet pe cât de mare, pe atâta de bogat: sufletul în daruire pentru tot ceea ce este mai bun, mai drept si mai frumos. În carticica de fata am ales sa apara din multimea de cântece legionare pe acelea care au fost legate de un anumit moment din trecutul Miscarii si care exprima cu mai multa vigoare starile sufletesti de atunci.
11 4 11