Răspunsuri

2014-11-18T14:55:58+02:00
2014-11-18T14:57:53+02:00
Cam asa este!!E mare dar,nam ce sa fac!!
Idilele lui Teocrit sunt pline de viaţă, de sentimente trăite, de zbucium intim plasat într-un cadru ideal, în afara realităţii cotidiene brutale şi potrivnice. Dacă analizăm tendinţa de izolare a poeziei elenistice, nu trebuie să o facem întotdeauna în defavoarea acesteia, punând-o pe seama unei comodităţi, a unui capriciu sau a unui snobism de erudiţie. Cunoaştem bine condiţiile sociale şi politice ale epocii pentru a ne da seama că izolaţionismul în chestiune poate fi privit şi ca o reacţie de apărare, direct proporţională în naivitatea, simplitatea şi intensitatea ei cu duritatea autoexilului la care e împins poetul. Şi apoi vin, evident, concesiile făcute regalilor mecenaţi. „Idilismul” poeziei elenistice nu este altceva decât o proiectare in abstracto a standardului de viaţă al şcolilor filozofice, Academia, Grădina sau Porticul, ce reuşiseră să-şi încropească o existenţă materială mulţumitoare. Autarcismul vieţii păstorilor ce se mişcă în spaţiul lor bucolic ca într-o grădină „paradisiacă” (până şi „lupul la stână” e învăluit într-o blajină înţelegere), în care nu mai trebuie adăugată decât imaginea „bunului păstor”, este dezideratul intim atât al marilor talente ale epocii, cât şi al simplilor versificatori. Evident, un paradis în care beatitudinea este atinsă prin dragoste, şi nu prin asceză. Ar fi interesant de urmărit raportul între conţinutul de idei al poeziei elenistice şi şcolile filozofice contemporane (al căror obiectiv final era împăcarea individului cu viaţa, pregătindu-l să-şi suporte destinul, să-şi educe răbdarea de a trăi) pentru a înţelege şi mai bine izolaţionismul intelectual al celei dintâi.
Calimah din Cirene (născut pe la 310/305) reprezintă culmea academismului erudit, alături de Aratos din Soloi (în Cilicia) şi Apolonios din Rodos (de fapt născut la Alexandria sau Naucratis şi autoexilat la Rodos, în urma unui răsunător scandal de natură... estetică). Bibliotecar la Alexandria după moartea lui Zenodot (scriitor poligraf cu o uriaşă activitate ştiinţifică, de care ne vom ocupa în capitolul Ştiinţa literaturii şi literatura ştiinţifică), Calimah este cunoscut mai mult sub înfăţişarea de poet doctrinar şi de curte, aşa cum se profilează ea din puţinele fragmente ale operei sale. Aítia, adicăOriginile (în patru cărţi) era realizarea poetică cea mai însemnată a lui Calimah (un gen de cronică în versuri plină de erudiţie, în care sunt relatate întemeierile unor oraşe şi miturile în legătură cu acestea). Ne-au parvenit doar câteva fragmente, din care cel mai interesant povesteşte iubirea dintre Acóntios şi Kydippé, prototip al romanului antic.
Ca poet de curte şi ca autor al Originilor legendare ce au avut în literatura epocii un uriaş răsunet şi apoi un persistent ecou în poezia latină, Calimah ne este caracterizat în modul cel mai pregnant printr-o scurtă bucată intitulată Şuviţa Berenicei, păstrată în traducerea latină a lui Catul (cca. 87-54).