Răspunsuri

2014-11-17T20:02:29+02:00
  * uite-o povestită*     
Flutură rar câte un fulg de nea prin văzduhul sur. Se opresc pe-o clipă nehotărâţi, apoi coboară iar şi iar se opresc. Parcă le pare rău după înălţimea din care vin, se simt străini în lume şi se tem de ce vor afla, jos pe pământ.Uneori îi prinde o undă de vânt şi-i mătură de nu se mai văd şi trece o vreme până ce îndrăznesc săcoboare alţii. Ii mărură şi din curte, de pe pământul îngheţat PE CARE s-au aşezat, uşor, ca nişte scamede pene.Nu e frig. A fost înainte cu câteva zile, pâna a îngheţat tina. Acum e bine. Se tot încearcă să ningă şi nupoate. Se pare că iarna şi-a uitat din anul trecut să-şi scuture cojocul.Lelea Anuţa e necăjită tare. Copilul cel mic, sugaciul, orăcăie ca o broască în leagăn. I-a dat să sugă, dar n-a vrut. Îşi încreţeşte şi-şi strâmba obrăjorii şi strigă tare, parcă speriat. Îl ridică iar din leagăn şi-i dă sânul plin şi alb, dar broscoiul se fereşte, se învineţeşte la obraz, şi zbiară dinrăsputeri. Aşa o fierbe de azi-dimineaţă.- Ce te doare, puiule, ce te doare? Of, Doamne! De ce or mai avea durerişi copiii? Îl pune iar în leagăn şi Ioniţă, frăţiorul cel mare, se şi repede să-l legene în locul mamei sale, cuprinsă detrebi, cât nu mai ştie unde-i este capul.- Haia, haia! Haia, haia! mormăie cadenţat copilul.- Mai încet, mai încet, Ioniţă, că-l răstorni.Leagănul se balansează, uneori, să ajungă cu fundul deasupra. Ioniţă mormăie şi mai tare şi cât poate elde gros, să acopere plânsul sugaciului, să-şi poată vedea mamă-sa de lucru.- Haia, haia! Haia, haia!Rar, aruncă ochii pe fereastră. Parcă ninge mai bine. Vântul ţiuie uneori în streaşina lungă, şi fluieră scurtprin horn, şi atunci flacăra din vatră se tupilează pe-o clipă, se topeşte repede, coborând pe tăciuni, ca şicând ar vrea să se stingă. Dar în clipa următoare învie iar.Leagănă cu putere, cu străduinţă mare. Poate adoarme cel mic. El vede şi simte că mamă-sa e îngrijorată, dar de la o vreme îi vine greu şi lui să mai audă plânsul frăţiorului: parcă i-a intrat prin urechipâna în mijlocul capului.- Grijeşte, mă, că-l dai peste cap! Leagănă mai incet.Cum să legene mai încet? De la o vreme se uită cu duşmănie la cel ce zbiară mereu.Mamă-sa iasă şi vine şi iar iasă. Are treabă în tindă, în cămară, prin curte după lemne. A făcut foc încamera dinainte şi aici fierbe şi mâncarea pe vatră. Rar priveşte şi ea prin geam: ninge rar şi acum. Rar,dar vântul se înteţeşte. Într-un târziu, sugaciul a adormit.- Încet, Ioniţă, de tot încet!Ioniţă ar lăsa bucuros leagănul şi s-ar duce la fereastră să vadă cum ninge. Dar dacă se deşteaptă şiplânge iar? Aşa e de bine în cameră, în liniştea mare ce s-a pus..