Răspunsuri

2014-11-13T20:11:51+02:00
 Textul dialogat (dialogul) reprezintă un mod de expunere caracteristic, în general, creaţiilor epice şi dramatice (apare uneori şi în textele lirice) prin care se redă comunicarea dintre două sau mai multe personaje, adică vorbire directă, reproducerea replicilor persoanelor implicate în actul comunicării. Există şi dialog interior, adică dialogul personajului cu sine însuşi sub formă de întrebări şi răspunsuri, prin care îşi exprimă frământările sufleteşti. Textul dialogat constă în folosirea dialogului ca mod de expunere predominant. Prin dialog se reproduce vorbirea a două sau mai multe persoane care participă la convorbire. El aparţine vorbirii directe. Textul narativ constă în folosirea naraţiunii ca mod de expunere predominant. Prin naraţiune se povestesc, într-o anumită ordine, fapte, întâmplări. Ea aparţine vorbirii indirecte. Vorbirea directă este procedeul prin care se redau exact spusele cuiva, aşa cum au fost formulate. Ea cuprinde atât reproducerea dialogului, cât şi reproducerea cuvintelor cuiva prin rememorare: „Mi-a spus: - Vino la mine! / L-am auzit zicând: «Măi, în ce încurcătură am intrat!»”. Vorbirea directă este însoţită de un verb de declaraţie: a zice, a spune, a întreba, a mărturisi etc., exprimat sau subînţeles. Aceste verbe pot să stea înaintea vorbirii directe, după aceasta, sau pot fi intercalate: „L-a îndemnat: - Citeşte mai mult! / - Citeşte mai mult! L-a îndemnat el. / - Citeşte, l-a îndemnat el, mai mult!”. Vorbirea directă legată este vorbirea directă introdusa prin conjuncţia că: „M-a întrebat că «de ce nu te-ai dus acolo?»”.
3 3 3
2014-11-13T20:11:51+02:00