Răspunsuri

2014-11-11T18:42:48+02:00
Viata este ca un joc. Depinde de noi, copii, cat suntem de dispusi sa intram in el. Privim din curtea noastra la jocurile nazdravanilor de pe strada. Sunt complet absorbiti de activitate. N-au timp sa priveasca la sufletele care tanjesc printre scandurele...
Sunt cei care intra in joc. Cei care cad. Care se ranesc. Care plang. Care se bat. Dar care se ridica si merg mai departe.
Cand jocul devine prea brutal, chiar si dintre acestia o parte se retrag in curte si urmaresc alaturi de tine. Aveti si voi jocuri. Deobicei ele sunt statice. Triste. Si sunt doar dezamagiri impartasite cu altii.
Si mai sunt cei cativa care indiferent de vremea de afara, indiferent de persoanele care se perinda prin jocul lor, indiferent de juliturile si vanataile capatate, tot acolo raman .
Poate uneori au si ei nevoie de odihna. Se aseaza jos, langa bordura. Da, acum au timp sa iti vorbeasca. Putin, e drept.
Pe masura ce trece timpul sunt tot mai nerabdatori sa intre in joc. Si cu siguranta ca data viitoare se vor descurca mult mai bine.
Iar pauzele lor, vor fi din ce in ce mai scurte...
1 5 1