Răspunsuri

2014-11-11T16:48:46+02:00
Din cele mai vechi timpuri, omul a incercat sa gaseasca diferite modalitati de petrecere a timpului liber. El a inventat astfel JOCUL ca unica manifestare a dorintei de a se simti bine in orice imprejurare. Marii scriitori ai lumii nu au ramas indiferenti fata de joc ca forma de existenta umana . F. Rabelais, Victor Hugo, Mark Twain, Ch. Dickens, Romain Rolland sunt doar cateva exempleLiteratura romana a dat posteritatii cateva nume de seama care au evocat in operele lor universul mirific al copilariei: Ion Creanga, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Ovidiu Verdes. Johan Huizinga considera ca "jocul nu poate insemna mai mult decat prilejul unei recunoasteri sau regasiri". O astfel de definitie o putem da operei lui Creanga "Amintiri din copilarie", carte unica si geniala, un "bildungsroman" in care scriitorul evoca formarea unei personalitati, procesul de maturizare a lui Nica. Scrise dupa aparitia povestilor si povestirilor, "Amintirile din copilarie" au fost publicate in anii 1881-1882 (primele trei parti) si in 1890 (ultima parte). Reinviind cea mai fericita perioada din viata omului, COPILARIA, Creanga il transforma pe Nica intr-un reprezentant al copilului universal, iar copilaria lui intr-o varsta mitica, de aur, fiindca ea nu se reduce la o insiruire de intamplari, ci ea este o stare de veselie si fericire continua. Asa cum sustine G.Calinescu, in "Amintiri din copilarie" este simbolizat "destinul oricarui copil: de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lua si el pe incetul pe acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti. In Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creanga povesteste copilaria copilului universal."Nica este personajul principal din "Amintiri din copilarie", un simbol al neastamparului baietesc, al spontaneitatii si poznelor. Prin Nica, scriitorul prezinta istoria unei copilarii din mediul taranesc, mai bine spus, din Moldova sfarsitului de secol XIX, de la primii ani de scoala si pana la despartirea de satul natal. In mod deosebit, ne sunt infatisate momentele cand fiinta cruda a eroului incepe sa ia cunostinta de sine, momente care il maturizeaza si care il determina sa-si formeze o personalitate complexa. Autorul nu inventeaza peripetii nemaipomenite, fiindca el incearca sa arate cum copilul se descopera pe sine si, in acelasi timp, descopera lumea pe care vrea s-o ia in stapanire. Creanga insista asupra starii de inocenta si nevinovatie a lui Nica, stare pe care o evoca de la inceputul pana la sfarsitul cartii: " hai mai bine despre copilarie sa vorbim, caci ea singura este vesela si nevinovata…". Copilul nu constientizeaza raul, el doar se joaca, glumeste, este pus pe nazbatii si pozne. Scriitorul se povesteste pe sine, amuzandu-se de acel copil indepartat, de cel caruia, lipsindu-i constiinta limitei, se afirma deplin si voit "de parca toata lumea era a mea"."Amintiri din copilarie" este o carte structurata in patru parti. Intamplarile prin care trece eroul sunt toate "evenimente de cunoastere". Nica traieste intr-o libertate ludica, iar nazbatiile se tin lant, singurul nor pe cerul pururea senin al copilariei fiind obligatia de a merge la scoala. De aceea, se poate spune ca pentru Creanga COPILARIA nu este doar o etapa a vietii, ci o calitate a ei, UN MOD DE A FI. Amintirile lui Nica curg senine si lipsite de insinuari, netulburate de vanitate, insusirea caracteristica a lor fiind atmosfera de voie buna, de saga si sovialitate, care il intampina pe cititor de la prima pagina si se mentine fara stirbire pana in final. "Amintirile din copilarie" debuteaza , cum altfel ?, cu evocarea primului an de scoala, caci "stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei". Prima figura evocata este cea a parintelui Ioan "de sub deal", care era "om vrednic si cu bunatate". Dar pentru copilul Nica, imaginea parintelui ramane pentru totdeauna asociata cu "instrumentele" lui "de tortura": Calul Balan si Sfantul Nicolai. Intentia lui Creanga este insa aceea de a aparea in fata lumii ca un humulestean printre altii, de a configura itinerarul unei existente anonime, care "ar putea fi si va fi fost a oricarui fecior de taran din Moldova" (Paul Cornea). Nica este copilul Smarandei Creanga si al lui Stefan a Petrii Ciubotariul, un copil ca toti ceilalti, a carui unica preocupare este joaca. Scriitorul evoca apoi luarea la oaste a dascalului Vasile "un holtei zdravan, frumos si voinic", inchiderea scolii, care ramasese fara invatator, dar mai ales obiceiurile si traditiile de Craciun si Anul Nou , prilejuri de petrecere si sarbatoare continue.Mama lui Nica isi dorea foarte mult ca fiul ei sa ajunga preot, motiv pentru care insista ca Nica sa continue scoala.
1 5 1