Răspunsuri

2014-11-11T16:01:27+02:00
Traind intr-o lume in care lucrurile mici nu mai au sens eu am invatat sa apreciez orice. Am trecut prin triste si prin bucurie. Stiu ce inseamna sa fii acceptat de lume si ce inseamna sa nu. Imi amintesc si acum cea mai urata zii din viata mea. Aceea duminica a carei ore tarzii o blestem. Din ziua aceea eu uram duminica, pentru mine era o zii plina de ura, tristete si ce e mai rau pe lume. Ma simteam ca in strafundurile iadului, inghitita de flacari si lacrimi care si acum mai curg. Sa zicem ca din ziua aceea eram mai retrasa, parca prea retrasa.
Povestea mea ce trista dar tot odata fericita a inceput in anul 2004 cand eram in clasa a 2a. Totul era asa de fericit si fara griji. Libertatea care copilaria ti-o da sa o experimentezii de cat odata in viata. Pe atunci era primavera. Mugurii inverzeau exact ca si copii care infloreau. Soarele isi arunca lumina peste natura readucando la viata. Eu pur si simplu eram pe iarba, uitandu-ma la norii care si acum au ramas pe cer veghind. Eram atat de fericita, era si normal. Dintr-o data un caine face un salt impresionat peste mine. Era asa de zburdalnic. Alerga in cerc in jurul cozii lui. Era maidanez dar era asa de frumos. Alb cu coada stufoasa si ochii negrii si mari. Il chem. La mine iar acesta vine alergand. M-am atasat atat de tare de el incat nu am mai vrut sa-I dau drumul, asa ca lam luat acasa cu acordul parintilor mei. El acum era cel mai bun prieten al meu. Il chema Puffy pentru ca era pufos.
Au trecut 2 ani. Iar micul Puffy care acum avea 6 ani inca mai era alaturi de mine. Eram de nedespartit, pana si moartea nun e putea desparti. Sau asa credeam eu. Imi edra asa de bine cu el. Ma simteam ca o adolescenta care isi traia viata la maxim. 
2014-11-11T17:23:47+02:00
I have a little bird and she die.



                               the END!