Răspunsuri

2014-11-10T23:10:07+02:00
Sticla a fost folosită încă din anul 4000 Î.Hr. în Orientul Mijlociu pentru a da luciu mărgelelor. În 1550 Î.Hr. sticla colorată era des întâlnită şi folosită pentru gătit şi băut. Cea mai veche sticlă transparentă este o vază găsită în Asiria, datând din anii 800 Î.Hr. şi care se găseşte în prezent în Muzeul Britanic din Londra.
    Până în secolele XVIII şi XIX, sticla a fost foarte scumpă şi era folosită în aplicaţii restrânse, cum ar fi vitraliile bisericilor. Producţia de masă a recipientelor de sticlă a început la debutul secolului XX.
    În prezent, sticla este mult mai ieftină şi este des folosită ca ambalaj şi pentru ferestre. Ea se obţine prin amestecul a patru ingrediente: nisip, sodă, calcar şi aditivi. Aceşti aditivi includ: fierul pentru culoare (maro sau verde), crom şi cobalt tot pentru culoare (verde şi albastru), respectiv plumb pentru a modifica indexul refractar, aluminiu pentru durabilitate şi bor pentru a îmbunătăţi proprietăţile termice.
    Dacă pentru fabricarea buteliilor şi borcanelor de sticlă s-ar folosi sticla reciclată, energia folosită pentru furnale s-ar reduce enorm. Dacă punem la socoteală şi transportul şi procesarea, ar fi economisite câte 315 kg de CO2 pentru fiecare tonă de sticlă topită. Cei 3R ai sticlei

REDUCE

   Prin reducerea consumului de sticlă se urmăreşte evitarea fabricării ei, adică noi consumuri de materii prime. Acest lucru poate fi obţinut prin returnarea sticlei la producători, sau colectarea ei în locurile special destinate pentru a fi reciclată.
REFOLOSEŞTE    Cea mai întâlnită practică este returnarea sticlelor la producător cu recuperarea garanţiei. Însă, cum fabricile devin din ce în ce mai mari şi mai puţine, sticlele trebuie să fie transportate distanţe tot mai mari pentru a fi reumplute. Astfel se anulează o mare parte a avantajelor financiare şi de mediu asociate sticlelor returnabile. În plus, consumatorii s-au orientat către sticlele nereturnabile, mult mai convenabile. În ciuda greutăţii necesare rezistenţei crescute şi costurilor ridicare pentru curăţare, returnarea sticlelor este încă cea mai bună opţiune pentru sticlele recuperate şi refolosite în plan local.
    În occident sticlele de lapte sunt unele din puţinele tipuri de sticlă folosite ca ambalaj care sunt refolosite (în medie de 12 ori). Trebuie luată în calcul şi varianta refolosirii sticlelor şi borcanelor ca recipiente pentru vinul sau berea făcute în casă, pentru dulceţuri sau alte conserve.
RECICLEAZĂ Clătiţi buteliile şi borcanele - dacă se poate în aceeaşi apă.Dacă se poate, îndepărtaţi capacele, dopurile şi inelele de plastic sau metal.În cazul în care colectarea se face pe culori - albă, verde sau maro, aveţi grijă să depozitaţi sticla în containerul potrivit. La fel de important este să va asiguraţi că sticla albă nu este amestecată cu cea colorată, deoarece astfel i se va reduce considerabil valoarea (sticla albă necontaminată are un preţ mult mai mare). Buteliile albastre pot fi puse în containerul pentru sticle verzi. Buteliile cu finisaj colorat sunt reciclate în mod normal, finisajul arzând în timpul reprocesării. Pentru a afla culoarea originală a buteliei, verificaţi partea de sus, în locul unde era dopul. Apoi puteţi pune butelia în recipentul adecvat.Ştiaţi că... Pentru a fi omogenizate, materiile prime pentru fabricarea sticlei sunt topite la o temperatură de 1500oC, care se obţine cu un consum foarte mare de energie.Reciclând două butelii de sticlă se economiseşte energia necesară fierberii apei pentru cinci ceşti de ceai.Reciclând o butelie de sticlă se economiseşte energia necesară pentru a alimenta un bec de 100W timp de patru ore.Este preferată returnarea sticlei în locul reciclării. Astfel ea va fi refolosită ca atare şi nu reprocesată.Sticla poate fi reciclată la infinit deoarece structura sa nu se detereriorează la reprocesare.Reciclarea reduce cererea pentru materiile prime. În cazul sticlei, materialele se găsesc din abundenţă, însă este nevoie de cariere pentru a fi extrase, cu un impact major asupra peisajelor, deci din acest punct de vedere, există avantaje de mediu pentru recuperarea şi reciclarea sticlei.Pentru fiecare tonă de sticlă reciclată folosită se economiseşte peste o tonă de resurse: 604,5 kg nisip, 197 kg sodă, 197 kg calcar şi 69 kg aditivi.Reciclând, se reduce cantiatea de sticlă care ajunge în gropile de gunoi. Pentru că sticla este inertă, nu produce daune directe mediului, însă va rămâne acolo pentru totdeauna.