Răspunsuri

2014-11-10T15:12:01+02:00
Cauzele cruciadelor
La originea ideii de cruciadă stau mai mulţi factori, dintre care putem sublinia în primul rând tradiţia pelerinajului la Ierusalim, centrul lumii spirituale a creştinilor. Greutăţile şi primejdiile drumului transformă călătoria la Locurile Sfinte într-o pocăinţă, care poate aduce omului medieval iertarea de păcate.
Pe de altă parte, cuceririle islamice însufleţite de spiritul djihadului, războiul sfânt musulman, creează reacţii de răspuns în lumea creştină şi contribuie la formularea ideii legitimităţii războiului împotriva necredincioşilor. Ideea de cruciadă se naşte din întâlnirea acestor două tradiţii, dar succesul predicii papei Urban al II-lea, la Clermont, care conduce la declanşarea primei cruciade trebuie explicat şi prin alte elemente.
Religiozitatea profundă, chiar dacă uneori îmbibată de superstiţii, a majorităţii populaţiei occidentale, este de luat în considerare atunci când căutăm cauzele cruciadelor. Orientul are pentru creştinii occidentali înfăţişarea unei lumi mirifice, a bogăţiei fabuloase, pentru care Bizanţul vizitat deja de unii cavaleri reprezintă o mostră grăitoare. Nivelul culturii materiale şi spirituale a Orientului bizantin sau islamic este mult superior celei din Occident, constituind astfel un îndemn pentru încercarea de cucerire şi luare în stăpânire a acestor ţinuturi. În Occident începuse deja avântul economic care stă la baza dezvoltării sale de mai târziu, dar consecinţa sa imediată este o anumită creştere a populaţiei la toate nivelurile societăţii. Resursele încă insuficiente nu puteau oferi tuturor posibilităţile dorite, astfel că dirijarea surplusului de oameni spre Orient, într-un scop în realitate expansionist, putea fi o soluţie.
Structura ierarhică a societăţii occidentale permite şi chiar face necesară o astfel de mişcare. Exista o numeroasă categorie de cavaleri, profesionişti ai mânuirii armelor, dintre care mulţi erau însă îndepărtaţj de la moştenirea averii părinteşti, care revenea primului născut, şi care erau obligaţi să încerce să-şi croiască o situaţie prin forţa propriei săbii. Pentru ei, războiul era modul cotidian de existenţă, dar eforturile Bisericii de a instaura un climat de pace în Occident tindeau să le îngrădească aici posibilităţile de manifestare. Biserica, proclamând păci şi armistiţii ale lui Dumnezeu, pe parcursul cărora luptele erau interzise, creştinând idealul cavaleresc, încerca să orienteze potenţialul militar al acestor războinici spre scopuri care să-i servească interesele. Avea acum şi puterea de a o face, deoarece în urma reformei interne a Bisericii, papalitatea se întărise, deţinea autoritatea morală supremă în Occident, şi preluase o serie de atribuţii şi însemne ale puterii seculare. Un cler disciplinat şi supus papei de la Roma contribuise la ridicarea nivelului religios al oamenilor, transformând creştinătatea într-o realitate vie şi sigură de ea. Acest cler duce mesajul chemării la lupta împotriva necredincioşilor în toate colţurile Europei apusene, declanşând o mişcare de adeziune nesperată nici de iniţiatorii proiectului.
În planul evenimentelor concrete, trebuie amintite şi interesele Imperiului bizantin de a beneficia de ajutorul cavalerilor occidentali în lupta împotriva păgânilor (turcii selgiucizi pătrunşi în Asia Mică din anul 1067 şi arabii care stăpâneau Locurile Sfinte). Exista deja tradiţia recrutării de către împăratul bizantin a mercenarilor normanzi, numai că aceştia se dovediseră nesiguri, gata oricând de revoltă sau dornici mai degrabă să realizeze în propriul beneficiu (şi în detrimentul nu doar al arabilor, ci şi al bizantinilor) un imperiu mediteraneean. Spre sfârşitul secolului al XI-lea, împăratul de la Constantinopol alege să ceară ajutorul papei care să-i pledeze cauza în întreaga creştinătate, oferindu-i astfel posibilitatea de a beneficia de forţa militară a cavalerilor occidentali.
Creşterea puterii Venetiei şi a altor republici italiene şi interesul acestora de a sprijini, din raţiuni comerciale (dorind să-şi extindă activităţile negustoreşti), expansiunea creştină în spaţiul stăpânit de arabi, este un alt factor de luat în considerare atunci când se încearcă explicarea succesului ideii de cruciadă.