Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-11-09T17:07:48+02:00
Doina este o opera lirica, in versuri, ce apartine literaturii populare, in care sunt exprimate o varietate de sentimente, de convingeri, fata de unele imprejurari ale vietii, fata de timp si natura, fata de sine insusi. Poezia "Doina" exprima, intr-o forma simpla si armonioasa plina de sensibilitate, sentimente de dragoste si admiratie, fata de aceasta creatie izvorata din sufletul omului simplu, capabila sa-i mangaie sufletul, sa-i aline tristetea, sa vibreze de bucurie in clipele de fericire. Poezia incepe cu adresarea directa facuta doinei, realizata prin folosirea in repetitie a substantivului in vocativa "doina", repetitie asociata cu un epitet expresiv "cantic dulce", figura de stil care subliniaza sentimentul de afectiune al eului liric fata de aceasta creatie. Deoarece versurile doinei sunt puse, de cele mai multe ori pe muzica, demonstrand caracterul sincretic al literaturii populare, doina se mai numeste si "cantec", fiind pentru foarte multi sinonim al cantecului popular. Cantecul ei taraganat, melodios, vrajeste omul, tinandu-l in loc:"Doina, doina, cantic dulce/Cand te-aud nu m-as mai duce.". Doina este si "viers cu foc", expresie ce subliniaza capacitatea ei de a-l mobiliza pe om sufleteste, oferindu-i pasiunea, dragoste de viata. Rotatia anotimpurilor este surprinsa in versul doinei si, in funcie de acestea, doina este una de bucurie, de jale sau de voinicie. Astfel, la sosirea primaverii, cand natura reinvie, cand florile gingase sau cantecul privighetorilor incanta sufletul omului, doina il insoteste pe om, exprimandu-i bucuria:"Bate vand de primavara/Eu cant doina pe afara/De ma-ngan cu florile/Si privighetorile.". Odata cu sosirea iernii aspre "viscoloase", omul, obligat sa stea mai mult in casa, isi mangaie zilele cu cantecul doinei:"Vine iarna viscoloasa,/Eu cant doina-nchis in casa,/De-mi mai mangai zilele,/Zilele si noptile.". La venirea primaverii, cand frunza in codru reinvie, omul isi simte sufletul tresarind la cantecul tumultos al doinei, care este acum o doina de voinicie:"Frunza-n codru cat invie,/Doina cant de voinicie.". Toamna, anotimpul in care dispare frumusetea naturii, frunzele copacilor, podoaba lor verde, cad, doina este un cantec de jale:"Cade frunza gios in vale,/Eu cant doina cea de jale.". Este subliniata aici ideea legaturii omului cu natura, daca natura este trista, tristeatea ei inunda si sufletul omului. Asadar, doina reprezinta insusi sufletul omului, care ii da taria de a rezista, de a trece peste necazuri si suferinte, dar care ii da si increderea in viata in clipele de neliniste. Ideea este subliniata in finalul poeziei, unde se subliniaza faptul ca doina insoteste viata omului in orice clipa, prin folosirea adverbului de mod "tot", care are putere de convingere:"Doina zic, doina suspin,/Tot cu doina ma mai tin./Doina cant, doina soptesc,/Tot cu doina vietuiesc.". Folosirea timpului prezent al indicativului pentru exprimarea sentimentelor in poezie sugereaza caracterul de eternitate a aceste creatii populare, aparute din cele mai vechi timpuri. Mihail Sadoveanu remarca:"Rasunetul ei e in inimile tuturor celor care se pot intoarce indarat, in tintirimul jalnicului odinioara".
15 4 15