Răspunsuri

2014-11-05T17:45:19+02:00
Ce vrei să te faci când ai să fii mare? Este întrebarea cea mai uzitată (şi cea mai uzată), pusă de părinţi, bunici, mătuşi, unchi şi alţi binevoitori asociaţi într-un fel sau altul familiei copilului naiv care habar n-are pe ce lume trăieşte, dar simte, intuitiv, că este implicat în ceva important.Răspunsul aşteptat la această întrebare era ori expresia unui vis nerealizat al unuia dintre părinţi, ori meseria considerată la un moment dat ca fiind cea mai reprezentativă în pătura socială din care proveneau cei care întrebau. În perioadele când în societate prevala munca fizică, printre părinţi aveau mare căutare meseriile considerate intelectuale de “doctor”, “avocat” sau “contabil”, iar copiii, în funcţie de jucăriile pe care le aveau, sau le doreau, îşi exprimau dorinţa de a fi “pompieri”, “şoferi”, “mecanici de locomotivă”, etc. Fetiţele, mai în toate timpurile, voiau să fie “balerine”.Azi, în societatea informatică, copiii spun că le plac meseriile de “astronaut”, “programator”, etc. şi uneori şi de “inginer”; în plus, fetiţele mai optează şi pentru meseriile de “model”, “fotomodel, “artistă”, “cântăreaţa”.În trecut, orgoliul tatălui se manifesta prin dorinţa ca odrasla (dacă era băiat) să preia aceeaşi activitate ca şi cea a tatălui, adică de negustor, cizmar, croitor etc., recunoscut ca vârf în activitatea respectivă. Pentru fetiţe părinţi nu-şi puneau problema de meserie, îşi doreau o reuşită în viaţă printr-o căsătorie cu cineva care să aibă meseria preferată de familie, evident cu condiţia să fie şi bogat.În timpurile noastre a început, sub formă de concesie, să se admită ideea că şi fetele pot avea meseriile practicate de băieţi.