Răspunsuri

2014-11-04T22:22:59+02:00
Izvoarele durerii
În fiinţa ta lucrau.
Umedă de lacrimicămaşa îţi era.
Cea singură,singurătatea ta,
ea ţie cea mai aproape,maica,nu mai era.
Întindeai braţele s-o cuprinzişi cuprindeai văzduhul.
Îngenuncheaifruntea să-i săruţişi sărutai pământul.
O, tu cel singur,fiule,albe îţi vor fi nopţile, albe...
Pururi în ochii tăi va ardesteaua singurătăţii –lacrima.
 (Steaua durerii)
2014-11-04T22:58:35+02:00
Cărbuna, de cînd o știu
Își are casa pe vale,
scundă, cu un strop de grîu,
albastră pela poale.
Fără de poartă și gard
și drum adînc de mașină,
un braț de cumpănă-nalt
șiun cer albastru-n fîntînă