Răspunsuri

2014-11-04T19:33:22+02:00
         Cand am intrat prima oara in sala de asteptare eram cu sufletul la gura. Eram nerabdatoare.
         Foaia era goala, ca un pui mic de mielusel. Am inceput primul exercitiu si simteam cum ma trec apele. Apoi al doilea, al treilea, al patrulea, pana la ultimul... inima imi batea din ce in ce mai tare. Nu stiam daca am gresit sau nu. Totul era imprevizibil. Insa ceva ma linistea: ultima intrebare, anume: sa descriu starea mea in timpul concursului. Inspiratia a venit si cuvintele curgeau ca mierea.
           Am terminat concursul. Foaia a devenit din alba ca laptele, in ceva ceva ce parca era plin de hieroglife, insa nu erau. Erau sentimentele mele adevarate imprastiate pe o foaie, doar o simpla foaie.