Răspunsuri

2014-11-04T15:56:45+02:00

marcheaza o pauza mai mare de cat cea redata prin virgule si mai mica de cat cea redata prin punct.

desparte propozitii care sunt independente in cadrul unei fraze


2014-11-04T15:58:05+02:00
Între părţile omogene: substantive, verbe, adjective etcExemple:
Copilul, bunicul, căţelul şi pisica au intrat repede în casă. – subiect multiplu.
Camera înaltă, luminoasă, inundată de lumină îmi părea un vis. – atribut multiplu.
Intrând în casă, vede florile, cărţile, hărţile răvăşite pe birou. — complement direct multiplu.
Atunci când sunt legate prin “şi”, “ori” sau “sau”, de regulă, părţile de vorbire sau propoziţiile nu se despart prin virgulă.
Pentru distingerea cuvintelor de legăturăSe despart prin virgulă părţile de vorbire sau propoziţiile legate prin: “nici”, “dar”, “însa”, “ci”, “dar si”, “precum si”, “deci”, “prin urmare”, “asadar”, “in concluzie”.
Exemple:
Am să revin acasă, însă eu fac regulile;
M-am pregătit foarte bine, prin urmare voi lua o notă bună.
Exceptie: Când “iar” este folosit ca adverb cu sensul de “din nou”, nu se desparte prin virgulă.
Pentru izolarea cuvintelor de adresareSubstantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziţiei:
Exemplu: Mănâncă, mânzule, ovăz!
Cuvinte incidenteCuvintele care aduc o informatie suplimentară, nu au valoare semnificativă în sine, ci vin ca să aducă o precizare în ceea ce este exprimat, enunţul poate fi înteles şi fără cuvintele sau propoziţiile incidente se despart prin virgulă.
Exemple: cu părere de rău, fără doar şi poate, din fericire, din păcate, într-adevăr, fireşte, la urma urmei, în concluzie, prin urmare, de altfel, aşadar, desigur, la drept vorbind, mai ales, de exemplu etc.
“Am să te susţin în demersul tău, de exemplu, am să vorbesc cu fratele meu”.
“Totuşi, la mare e soare mereu”.
“Aşadar, sunteţi împotriva mea”.
InterjecţiiDupă adverbe de afirmaţie şi de negaţie sau interjecţii, când acestea sunt echivalente ale unei propoziţii. Dacă după adverb/interjecţie urmează o propoziţie introdusă prin “ca”, virgula nu se mai foloseşte:
Exemple:
Fireşte, a încercat să-i ajute.
Nu, nu mai ascult.
Iată, mă predau de bună voie.
Complemente circumstanţialePărţile de propoziţie care răspund la întrebările: “cum?”, “când?”, “unde?” care sunt plasate între subiect şi predicat se despart cu virgule.
Exemple:
Eu, atunci, am fugit repede în casă.
Echipa noastră, acolo, a triumfat asupra tuturor participanţilor.
Ei, de jur-împrejur, vedeau numai nisip.
ApoziţiiApoziţia simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziţiei:
Exemplu: Mircea, fiul, a sosit vesel acasă.
Atunci când apoziţia face însă parte dintr-un nume propriu, aceasta nu se izolează prin virgulă:
Exemplu: Mircea cel Bătrân a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1386 şi 1394.
Construcţii gerunzialeConstrucţiile gerunziale  se izolează, de obicei, prin virgulă de restul frazei, mai ales când ele precedă verbul.
Exemple:
Alunecând, el si-a rupt piciorul.
El, fiindu-i îngheţate mâinile, n-a putut scrie.
CitateIndiferent care ar fi poziţia lor în frază, citatele se despart întotdeauna prin virgule.
Exemple:
Alergătorul a zis, “Am văzut o raţă”.