Răspunsuri

2014-11-04T10:45:18+02:00
PRONUME REFLEXIV PRONUME PERSONALA.STRUCTURI-TIP:(1) Măduc la gară.v(2) Măduce la gară.B. SOLUŢII:(1)mă = pronume reflexiv(2) mă = pronume personalC. COMENTARIU0. Confuzia aici în discuţie, în general dinspre pronumele reflexiv spre cel personal, are drept cauză principală identitatea formală a celor două pronume la toate persoanele în afară de a IlI-a - este vorba,fireşte, de formele neaccentuate - şi apariţia lor vdeopotrivă pe lângă un verb. De aceea deosebireaîntre ele se face prin mijloace sintactice.1. Pronumele reflexiv în română are două cazuri (dativ şi acuzativ), trei persoane şi ambele numere.Luând câte un verb-model la diateza reflexivă, în mod obligatoriu însoţit de un pronume reflexiv (îndativ sau în acuzativ), şi conjugându-l, de exemplu, la indicativ prezent, obţinem următorul inventar deforme:(1) în DATIV: îmi(amintesc), îţi(aminteşti), îşi(aminteşte),ne(amintim),vă(amintiţi), îşi(amintesc).(2)în ACUZATIV: mă(gândesc), te (gândeşti),se(gândeşte),ne(gândim),vă(gândiţi),se(gândesc).OBSERVAŢIE. Forme accentuate, rar folosite, sunt doar la persoana a IlI-a: sie (şi) pentru dativ şi(prepoziţie +) sine pentru acuzativ.Inventarul de forme aici prezentat permite următoarele constatări de ordin practic:1.1. Pronumele reflexiv are forme proprii, exclusiv ale lui, doar la persoana a IlI-a, singular şi plural:D =îşi (-şi, şi-, -şi-);Ac = se (s-, -s-).(a,) M* şi-aînchipuit aşa ceva.(ala)Se plimbă cam mult.113Se înţelege că la această persoană, cel puţin teoretic, reflexivul n-are cu ce se confunda, căci formeneaccentuate mai are doar pronumele personal, dar acestea sunt diferite de ale reflexivului: D = îi(i,-i, i-, -i-),le{le-, -le, -le-, li);Ac = îl (-/, /-,-l-),o{-o, o-, -o-),îi (-/,i-, -i-),le{le-, -le, -le-).(b[) //dă mai mult decât merită.(bla) //caută directorul.La persoana a IlI-a nu există alte pronume reflexive decâtîşişi se (+variantele lor condiţionatefonetic: s-, -s-, şietc).OBSERVAŢIE. Tot pronume reflexiv este considerat şi sede la verbe impersonale (propriu-zise, pasive sau folosite impersonal): seînserează,sedoarme,se poate,seconsideră etc.1.2. Pentru celelalte persoane, pronumele reflexiv are aceleaşi forme cu pronumele personalneaccentuat, la aceleaşi cazuri şi aceleaşi numere. Altfel spus, pronumeleîmi, îţi, ne, vă  pot fi reflexivesau personale (în dativ) si la fel, reflexive sau personale, cele în acuzativ{mă, te, ne, vă). Asecompara:(a2) îmicumpăr un palton nou(reflexiv în D).(b2) îmicumpără un palton nou(personal în D).(a2a) Mă scol în fiecare dimineaţă la ora şapte(reflexiv în Ac).(b2a) Mă scoală în fiecare dimineaţă la ora şapte(personal în Ac).CRITERIU DE DEOSEBIRE: dacă pronumele dat are aceeaşi persoană (si acelaşi număr) cu verbul,este reflexiv, dacă are altă persoană decât verbul, este personal. (Excepţii nu există.)Exemple: Mătrezesc devreme (mă = persoana I,trezesc= persoana I; —>mă = reflexiv); Mătrezeştedevreme (mă = persoana I,trezeşte= persoana a IlI-a; —>mă = personal).CRITERIU SUPLIMENTAR: dacă trecem verbul "cu pronume cu tot" la persoana a IlI-a şi dacă aiciapareîşisau se, pronumele este reflexivşi invers. Exemplu: mă pregătesc —» te pregăteşti — >se pregăteşte.(întrucât la persoana a IlI-a apare se,care este în mod sigur reflexiv, înseamnă că şimă (te)este tot reflexiv.)1.2.1. La plural, persoanele I şi II-a au aceleaşi forme la ambele cazuri:ne= dativ sau acuzativ;vă =dativ sau acuzativ
36 3 36
2014-11-04T10:48:34+02:00
Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a:
1) cazul acuzativ: pe sine, se, s
2) cazul dativ: sie, sieși, își, și

Pentru persoana I și persoana a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele contractate ale pronumelui personal:
1) cazul acuzativ
a) persoana I: mă, m, ne, n
b) persoana a II-a: te, t, vă, v
2) cazul dativ
a) persoana I: îmi, mi, ne, ni
b) persoana a II-a: îți, ți, vă, vi; 

Din cauză că are aceeași formă, pronumele reflexiv poate fi ușor confundat cu cel personal.
1) când persoana verbului coincide cu cea a pronumelui => este pronume reflexiv (ex: Te-ai trezit târziu)
2) când persoana verbului nu coincide cu cea a pronumelui => este pronume personal (ex: M-ai trezit târziu)
În general, pronumele reflexiv este marcă a diatezei reflexive și se ia împreună cu verbul. În acest caz pronumele reflexiv nu are funcție sintactică.

Excepție
: când răspunde la întrebările pe cine? sau cui?, pronumele reflexiv capătă funcții sintactice:
1) complement direct: S-a regăsit pe sine.
2) complement indirect (dativ): Și-a dat șieși o palmă.
3) complement circumstanțial de loc: L-a așezat lângă sine.
4) atribut pronominal (dativ posesiv): Maria și-a numărat banii.
5) atribut pronominal prepozițional: Lauda de sine nu miroase-a bine.

Model de analiză:
1) Și-a pus toate speranțele în el.
și- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul singular, cazul dativ posesiv, funcția sintactică de atribut pronominal
în el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numărul singular, precedat de prepoziția simplă “în”, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement indirect


Te-ai trezit după mine.
te- = pronume reflexiv, persoana a II-a, numărul singular, cazul acuzativ, fără funcție sintactică
după mine = pronume personal, persoana I, numărul singular, precedat de prepoziția simplă “după”, funcția sintactică de complement circumstanțial de timp.
44 4 44