Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-11-03T20:05:10+02:00
După abdicarea de la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, ultimul domnitor pământean al Principatelor Moldova şi Ţara Românească, situaţia devenise foarte problematică. Clasa politică românească, formată atunci din conservatori, liberali moderaţi şi liberali radicali au decis ca puterea conducătoare să fie exercitată de-un prinţ străin, cu posibilitatea creării dinastiei. Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comitele de Flandra şi ducele Saxoniei a declinat oferta Camerei şi Senatului, de a deveni întâistătătorul Principatelor-Unite Române, sub numele de Filip I.          Abia la iniţiativa locotenenţei domneşti formată din generalul N. Golescu, colonelul N. Haralamb şi Lascăr Catargi, între 2 şi 8 aprilie s-a desfăşurat un plebicist de alegere ca domn ori stăpânitor al Principatelor Unite Române, fiind propus cel de-al doilea fiu, Carol, al guvernatorului provinciei renane, Carol-Anton de Hohenzollern. Liberalul I.C. Brătianu, un viitor lider politic foarte carismatic, pleacă imediat la Düsseldorf pentru a-l conduce pe cel care împlinea chiar atunci vârsta de douăzeci şi şapte de ani spre tronul unei Românii unite, avându-i ca înaintaşi numai pe domnitorii Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza, care nu domniseră mai mult de şapte ani. Nimeni nu bănuia că domnia noului domn ales de naţiune va întrece în durată cu un an chiar pe aceea a lui Ştefan cel Mare.                                                                                                                 
Prinţul Carol de Hohenzollern a fost proclamat mai întâi Alteţă Regală pe data de 10 mai 1880, pentru meritele sale deosebite în calitatea de şef al statului român, dar şi în calitatea de comandant suprem al armatelor rusă şi română, când a repurtat răsunătoare succese în operaţiunile militare din toamna anului 1877, în special după atacurile de la Griviţa, încununarea eforturilor sale şi ale celor două armate fiind cucerirea Plevnei. Cu acordul ţarului Alexandru al II-lea, fiul acestuia, comandantul de până atunci al armatei ruseşti, Marele Duce Nicolae, îi trimisese principelui Carol o telegramă c-un mesaj de implorare a ajutorului armat românesc: "Treci Dunărea pe unde vrei şi pe unde îţi place, numai vino de urgenţă cu trupele tale! Turcii ne prăpădesc! Marele Duce Nicolae." În depeşă mai era rugat să treacă Dunărea în fruntea a 35000-40000 de combatanţi şi cu toată artileria de care dispunea. O legendă spune că un obuz turcesc a explodat pe malul stâng al Dunării, iar prinţul Carol a ordonat bombardarea imediată pe malul bulgăresc a tuturor bazelor militare otomane, exprimându-se precum un adevărat strateg militar: Aceasta-i muzica ce-mi place!
11 4 11