Răspunsuri

2014-10-30T17:04:10+02:00

Mintea mea zboară pe undeva, prin taina nopţilor de iarnă. Din cer cad cioburi de stele, iar orizontul e aşa de liniştit. Am aşteptat cu nerăbdare să pot dansa la unison cu fulgii de nea, iar acum Decembrie mi-a împlinit dorinţa.E cel mai important să te poţi trezi în dimineaţa de Crăciun în mijlocul unei încăperi întunecate, în care se furişează treptat o lumânare, un cântec, o pagină de carte, un om drag, o îmbrăţişare, o strângere de mână, um ambalaj roşu de cadou, o poveste, un vis.Îţi amineşti într-o zi că eşti copil, transformi frunzele moarte în fluturi, zahărul în cristale de zăpadă şi te întinzi pe întreg cerul, aşteptând să ţi se înroşească nasul şi obrajii, ca şi altădată. Aştepţi, în ajun de sărbătoare, să ningă. Stai şi tremuri cu tot sufletul şi simţirea pe marginea unei prăpăstii, rugându-te cu limba scoasă să prinzi din zbor doi-trei fulgi de nea.  Alergi prin asfinţit cu o sanie trasă de Soare, ca să îl ţii de mână şi să asculţi vijelia din şoaptele sale, care ţi se topesc în ureche.Stiloul nu mai zgârie hârtia, ci o transformă în beteală de brad,  iar visele le amestecă în pagini din cărţi de colorat. Sclipirile ce se aruncă de pe podul format între privirea ta şi a lui îşi frâng aripile şi ard orice bucată aspră de rău şi de tristeţe.