Răspunsuri

2014-10-30T14:12:18+02:00
Plouase din belșug. Se răcorise aerul și câmpul râdea în fiecare picătură ce strălucea pe firele de iarbă.

Deodată, curcubeul cercui măreț văzduhul. Mihăiță privea la fereastră și se bucura. Nu mai văzuse niciodată ceva mai frumos ca bolta aceasta colorată.

Ce de culori s-au lăsat pe pământ - gândește el - colo, lângă salcia cea bătrână de pe malul gârlei! Ai zice că sunt culorile Mariei, cu care își vopsește desenele.

Și nici una, nici două, Mihăiță o zbughi afară, în ploaia care reîncepu liniștită. El voia ca să umple cu vopsea din cer, recipientele cu culori ale surorii sale.

Când ajunse lângă salcie, se opri și deschise ochii mari. Nici urmă de vopsele. "Unde or fi, Doamne?" Și se întoarse plouat în casă.

- Ce ai făcut, Mihăiță? îl întrebă tatăl său. Mihăiță îi spus, printre lacrimi, pățania cu șiretul de curcubeu.

- Cum vrei să prinzi tu curcubeul? îi răspunse surâzând tatăl său. Picăturile de ploaie lucesc în lumina soarelui și deci culorile acelea sunt sortite să piară îndată.