Răspunsuri

2014-10-29T16:58:59+02:00
A fost odata ca nici o data un mic baiat numit Hans. El traia singur intr-o mica cabana, si lucra zi de zi in gardina. Nu era in nici un sat gradina asa frumoasa ca a lui.
Micul Hans avea o multime de prieteni, dar cel mai devotat dintre ei era Hugh Morarul. Intr-adevar, asa devotat era bogatul Morar micutului Hans incat nu ar merge nici o data prin gradina sa fara a se sprijini de pereti si a culege un buchet mare de flori, sau o mana plina de ierburi dulci, sau isi umplea buzunarul cu prune sau cirese daca era sezonul frunctelor.
"Prietenii adevarati ar trebui sa aiba tot in comun", obisnuia Morarul sa spuna, iar Micutul Hans dadea din cap si zambea, simtindu-se foarte mandru de un asa prieten cu ganduri marinimoase.
Uneori, fireste, vecinii vedeau ciudat faptul ca bogatul Morar nu ii dadea nici o data ceva la schimb micutului Hans, dar Hans nu isi batea nici o data capul cu asemenea lucruri, iar nimic nu ii dadea mai multa satisfactie decat auzul tuturor lucrurilor minunate pe care le spunea Morarul despre dezinteresul unei adevarate prietenii.
Deci, micutul Hans lucra departe in a sa gradina. In timpul primaverii, verii si toamnei, el era foarte fericit, dar cand iarna venea, el nu mai avea nici un fruct sau floare pe care sa o aduca la magazin si suferea de frig si hoame.
"Nu e nimic bun in a merge sa il vad pe micul Hans atat timp cat zapada dureaza" obisnuia Morarul sa ii spuna neveste-si "atunci cand oamenii sunt in necaz, ei ar trebui sa fie lasati in pace, nu sa fie deranjati e vreun vizitator. Cel putin asta e viziunea mea asupra prieteniei si sunt sigur ca e corecta. Deci, ar trebui sa astept pana cand va veni primavara, apoi ar trebui sa il vizitez, iar el va fi capabil sa imi dea un cos mare cu ...
Iti multumesc foarte mult )) tare m-ai ajutat ***