Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-10-29T15:28:42+02:00
 Europa devine mai prezenta in universul nostru, cu atit este mai greu sa o recuperam din raiul cuvintelor uzate sau de-a dreptul goale, in care ajung, mai devreme sau mai tirziu, reperele noastre analitice. Pentru economisti, exista Europa-piata, pentru sociologi, Europa-modernizare, iar pentru studenti, Europa-bursa. Iar acolo unde Europa intr-adevar conteaza, exista, din fericire, Europa-slujba si Europa-mincare. Europa, ca si lumea, dupa unii exagerat sau prea devreme globala, devine prea complexa pentru a fi doar buna sau rea. Europa e deseori complicata si tehnica. Toate elementele puse cap la cap nu ne lasa spatiu pentru optiuni. Europa trebuie invatata. Cu cit mai devreme si mai complet posibil, cu atit mai bine. Europa trebuie pusa in manualele de limba romana si in cele de istorie, chiar cu riscul de a le prezenta copiilor o realitate pe care o cunoastem destul de putin, iar de stapinit, nici vorba. Dar daca vrem ca acesti copii sa realizeze ceea ce noi nu putem inca, trebuie sa ii echipam de pe acum. Mai departe, Europa trebuie invatata de elevi, de studenti, de experti, de directori, de pensionari, de gospodine, de ziaristi si politicieni. De toti. In acest articol, ma opresc numai la studenti si la universitati.
Europa si-a cistigat destul de recent o disciplina de studiu proprie – Studiile europene. E drept, denumirea de „disciplina“ se poate aplica limitat, pentru ca de fapt este vorba despre un ansamblu de discipline si de subdiscipline care, impreuna, au acelasi obiect. Nu exista o sinteza centrala care sa unifice cunoasterea circumscrisa disciplinar. In stiintele sociale, cu greu se poate argumenta ca evolutia constructiei europene a antrenat, in afara de detalieri empirice si, eventual, de rafinari teoretice, inovatii metodologice speciale. Nu putem vorbi, deocamdata, de o stiinta politica europeana, chiar europenii refuzind o astfel de tendinta, care ar putea sa atraga disciplina in capcana nedorita a normativismului.

Trebuie precizat, de asemenea, ca disciplinele „traditionale“ au incercat sa-si insuseasca cercetarea pe probleme europene ca pe o componenta naturala si exclusiva. In Centrul si in Estul Europei, ca si in Romania, acest lucru se intimpla in continuare, deoarece disciplinele socio-umane traditionale au reinceput, practic, de la zero. Imediat dupa momentul 1989, disciplinele de studiu au avut parte de un start comun – si aici ma refer, in principal, la stiinta politica si la relatiile internationale. Studiile europene s-au alaturat si ele rapid, fiind mai degraba derivatii ale primelor sau, cum vom vedea mai tirziu, ale studiilor juridice. Avantajul pe termen lung este faptul ca Studiile europene vor dobindi destul de devreme legitimitate epistemica. In Occident, de exemplu, stiintele politice au avut de infruntat o opozitie foarte puternica din partea unor discipline ca dreptul sau istoria, rezultind situatia aproape paradoxala ca in Austria si in Spania primele departamente de stiinte politice sa apara abia in anii ’80. In multe situatii, abordarile orientate catre probleme europene, intr-adevar vagi in termeni disciplinari, au fost intimpinate cu scepticism de establishment-ul universitar. Desi ne-am astepta ca, din cauza acestei nasteri concomitente si a reformelor sistemului de invatamint, viteza „europenizarii“ educatiei in Centrul si Estul Europei sa fie mai mare decit in Vest, lucrurile nu stau chiar asa. Universitatile din Vest, in mod evident, se adapteaza mai repede la schimbarile de mediu si obtin resurse consistente in aceasta directie.
2 4 2