Răspunsuri

2014-10-28T09:38:31+02:00

Nici o jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu-le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. 
Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea si atunci le place mult; de uynde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului mic.
Cu o poveste izbutim si noi sa astamparam randiuala copiilor razvratita. La strigatul " Stati ca va spui povestea cu racii" - toate uneltele de joaca sunt parasite. ici o papusa nu-i place fetitei, ca un rac spus si spilcuit cu suliman din gand si nici o masina nu mai duce gandul baiatului, ca o visare.
Fata se urca pe masa si se culca pe ea, ascultand de aproape desfasurarea lucrului scornit pe loc si care, cu o clipa mai devreme niic nu se pomenea. Barutu e vesel. Mitura fixeaza in spatiu miscarea icoanelor atarnate de cuvinte, nu le aproba, nu le dezaproba, le judeca si le strecoara in priceperi, si cateodata face o legatura frumoasa intre doua momente departate sau intre doua cioburi de idee. Ochii ei sunt absorbiti in lumea stelelor, cu care incep sa semene, scanteietori si nemiscati.
Barutu se bucura de infatisarea de pe dinafara si de imbucarea pe fete a bucatilor din care se injgheaba povestirea. El nu munceste; masoara si incadreaza si-i place luciul vorbelor, ca un lac proaspat, intins cu pensula mare pe un ciob. El sta pe scaun ceasuri intregi, participand cu o palpaire inceata la licarirea lucrurilor, in care se uita ca intr-o virtrina. Neastamparul lui se linisteste indata ce incepe povestirea si, pe scaunelul lui, Barutu se face baiatul cel mai ascultator.
Ieris-a facut, dupa-masa, povestea unui magar care avea de tovaras o pisica. Pisica aducea magarului tot ce trebuia pentur o casnicie de gospodina, si magarul a trait, ca un boier lenes, o gramada de ani, pana ce, din senin, si poate ca si din pricina varstei, pisica s-a imbolnavit...
Copiii n-au voie sa stie cum se impaca un magar cu o mata si unde sedea tanara pareche, in proprietate sau cu chirie intr-un apartament. Imbolnavirea pisicii li s-a parut fireasca. I-a facut sa rada amanuntul ca pisica zacea subt o plapuma de papusa si ca isi culcase durerea de cap, infasurata intr-o basma cu dantela, pe o perina de puf brodata cu numele ei si purtand un fluture intr-o fereastra taiata cu foarfeca in fata de olanda subtire.
Pisica tusea putin si, slabindu-i vederile, n-avea ochelari ca sa citeasca.
-Destul te-am tinut eu pe tine, a zis oftand pisica. E randul tau sa umbli si sa aduci.
-Natural, au adaugat copiii, miscati de boala pisicii si convinsi de sprijinul pe care trebuie sa si-l dea prietenii si fratii.
-Si dupa ce a spus as,a ce a facut magahu? intreaba Barutu, rsotindu-se, ca de obicei, din gatlej, unde mama i-a spus, ca la muzica, o zbarnaitoare.
-Ce sa faca? A iesit din casa fara nici un gand deslusit, dar a nimerit la un baci batran, care sufla in fluier in mijlocul oilor fermecate.
-Sunt sarac si amarat, a zis magarul, ca mi-e familia bolnava. Nu rade de mine, am spus adevarul: am si eu o familie. Eu sunt capul familiei, si familia mi-e pisica.
-Si vrei sa nu rad inca o data? zice baciul. Cine a mai vazut magar si pisica facuti sa se inteleaga? Haide! fii serios, magarule, si treci intre oile mele, ca tot s-a pierdut magarul meu.
-Nu pot, ca ma asteapta pisica sa-i duc de mancare.