Răspunsuri

2014-10-27T19:56:28+02:00
Nechifor Lipan este personajul care nu participă direct la acţiunea romanului „Baltagul”. Trăsăturile sale sunt reliefate fie indirect, prin mărturisirile altor personaje, prin intermediul rememorărilor, fie prin prezentarea lor directă, prin descriere, sau prin relatarea unor întâmplări.Portretul său este construit din relatările Vitoriei şi ale personajelor cu care el vine în contact, deoarece oamenii nu-l uită, şi munteanca găseşte pretutindeni „vorbe vii” despre trecerea lui.Numele său adevărat era Gheorghiţă, dar la patru ani, îmbolnăvindu-se şi slăbind foarte mult, i s-au făcut „sfintele masle” i-a fost schimbat numele - „ca să nu-l mai cunoască bolile şi moartea”- în Nechifor.Sadoveanu nu face în mod direct un portret fizic personajului, înfăţişarea lui Nechifor se alcătuieşte din memoria afectivă a Vitoriei, care-şi aminteşte că avea înfăţişare îndesată şi spătoasă, mustaţă neagră, groasă, şi cu ochii cu sprâncene aplecate.Nechifor Lipan era cel mai priceput oier din Măgura Tarcăului, acesta întemeindu-şi o stână de oi la munte. El îşi petrecea o mare parte din viaţă în mijlocul naturii, „cu Dumnezeu şi cu singurătăţile”, mutându-şi oile de la munte la şes, în funcţie de anotimp, apoi se întorcea întotdeauna la casa şi la familia lui.Portretul moral reiese din mărturisirile, amintirile şi atitudinile oamenilor care-l cunoscuseră. Inteligent şi ambiţios, Nechifor Lipan era ştiutor de carte şi-i plăceau pildele şi poveştile cu tâlc, precum cea din deschiderea romanului pe care le spunea la petrecerile din sat.Nechifor era o fire comunicativă şi pasională, acestuia îi plăceau femeile frumoase, însă nu depăşea limitele bunului simţ şi ale respectării familiei. Această trăsătură reiese din atitudinea Vitoriei de a respinge cu fermitate previziunile babei Maranda, ghicitoarea satului, cum că bărbatul ar fi părăsit-o pentru o altă femeie, cu „ochi verzi”. Când, din iubire, Vitoria îşi manifesta gelozia, Nechifor socotea că e cazul să „scoată câţiva draci din cei şapte” ai Vitoriei, dar pe urmă regreta fapta şi „îşi pleca fruntea şi arăta mare părere de rău şi jale”.Fiind bărbat voinic şi puternic, avea mare curaj şi nu-I putea sta nimeni împotrivă. Nu se temea de hoţi, deoarece „avea stăpânire asupra lor”, iar atunci când aceştia au vrut să-l prade, „numai şi-a lepădat din cap căciula, şi-a scuturat pletele ş-a înhăţat baltagul”. „Atâta a strigat : Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui şi va prăvălesc în râpă! Aceia au ferit după nişte ciritei şi s-au dus”.Nechifor Lipan era un om vrednic şi fudul şi nu se uita la bani, devenind chiar risipitor dacă i se oferea tot ce-i trebuia şi după gustul său; era generos cu toţi cei pe care-i întâlnea, îşi cinstea tovarăşii de drum, dar şi pe călători, sfinţea turmele şi plătea bine preotul.Deşi absent la desfăşurarea acţiunii, Nechifor Lipan este personajul în jurul căruia se formează romanul.