Răspunsuri

2014-10-26T13:17:02+02:00
Pe-un picior de plai, 
Pe-o gură de rai, 
Iată vin în cale, 
Se cobor la vale, 
Trei turme de miei, 
Cu trei ciobănei. 
Unu-i moldovan, 
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean. 
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean, 
Mări, se vorbiră, 
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare 
Ca să mi-l omoare 
Pe cel moldovan, 
Că-i mai ortoman 
Ş-are oi mai multe, 
Mândre şi cornute, 
Şi cai învăţaţi, 
Şi câni mai bărbaţi, 
Dar cea mioriţă, 
Cu lână plăviţă, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie, 
Laie bucălaie, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-ţi mai tace! 
Ori iarba nu-ţi place, 
Ori eşti bolnăvioară, 
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace, 
Dă-ţi oile-ncoace, 
La negru zăvoi, 
Că-i iarbă de noi 
Şi umbră de voi. 
Stăpâne, stăpâne, 
Îţi cheamă ş-un câine, 
Cel mai bărbătesc 
Şi cel mai frăţesc, 
Că l-apus de soare 
Vreau să mi te-omoare 
Baciul ungurean 
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană, 
De eşti năzdrăvană, 
şi de-a fi să mor 
în câmp de mohor, 
Să spui lui vrâncean 
Şi lui ungurean 
Ca să mă îngroape 
Aice, pe-aproape, 
În strunga de oi, 
Să fiu tot cu voi; 
În dosul stânii 
Să-mi aud cânii. 
Aste să le spui, 
Iar la cap să-mi pui 
Fluieraş de fag, 
Mult zice cu drag; 
Fluieraş de os, 
Mult zice duios; 
Fluieraş de soc, 
Mult zice cu foc! 
Vântul, când a bate, 
Prin ele-a răzbate 
Ş-oile s-or strânge, 
Pe mine m-or plânge 
Cu lacrimi de sânge! 
Iar tu de omor 
Să nu le spui lor. 
Să le spui curat 
Că m-am însurat 
Cu-o mândră crăiasă, 
A lumii mireasă; 
Că la nunta mea 
A căzut o stea; 
Soarele şi luna 
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi 
I-am avut nuntaşi, 
Preoţi, munţii mari, 
Paseri, lăutari, 
Păserele mii, 
Şi stele făclii! 
Iar dacă-i zări, 
Dacă-i întâlni 
Măicuţă bătrână, 
Cu brâul de lână, 
Din ochi lăcrimând, 
Pe câmpi alergând, 
Pe toţi întrebând 
Şi la toţi zicând: 
"Cine-a cunoscut, 
Cine mi-a văzut 
Mândru ciobănel, 
Tras printr-un inel? 
Feţişoara lui, 
Spuma laptelui; 
Musteţioara lui, 
Spicul grâului; 
Perişorul lui, 
Peana corbului; 
Ochişorii lui, 
Mura câmpului?" 
Tu, mioara mea, 
Să te-nduri de ea 
Şi-i spune curat 
Că m-am însurat 
Cu-o fată de crai, 
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă 
Să nu spui, drăguţă, 
Că la nunta mea
A căzut o stea, 
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi, 
Preoţi, munţii mari, 
Paseri, lăutari, 
Păserele mii, 
Şi stele făclii!
 
1 5 1
2014-10-26T13:18:26+02:00
Pe-un picior de plai, 
Pe-o gurã de rai, 
Iatã vin în cale, 
Se cobor la vale, 
Trei turme de miei, 
Cu trei ciobãnei. 
Unu-i moldovan, 
Unu-i ungurean
ªi unu-i vrâncean. 
Iar cel ungurean
ªi cu ce-l vrâncean, 
Mãri, se vorbirã, 
Ei se sfãtuirã
Pe l-apus de soare 
Ca sã mi-l omoare 
Pe cel moldovan, 
Cã-i mai ortoman 
ª-are oi mai multe, 
Mândre ºi cornute, 
ªi cai învãþaþi, 
ªi câni mai bãrbaþi, 
Dar cea mioriþã, 
Cu lânã plãviþã, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Iarba nu-i mai place.
- Mioriþã laie, 
Laie bucãlaie, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-þi mai tace! 
Ori iarba nu-þi place, 
Ori eºti bolnãvioarã, 
Drãguþã mioarã?
- Drãguþule bace, 
Dã-þi oile-ncoace, 
La negru zãvoi, 
Cã-i iarbã de noi 
ªi umbrã de voi. 
Stãpâne, stãpâne, 
Îþi cheamã º-un câine, 
Cel mai bãrbãtesc 
ªi cel mai frãþesc, 
Cã l-apus de soare 
Vreau sã mi te-omoare 
Baciul ungurean 
ªi cu cel vrâncean!
- Oiþã bârsanã, 
De eºti nãzdrãvanã, 
ºi de-a fi sã mor 
în câmp de mohor, 
Sã spui lui vrâncean 
ªi lui ungurean 
Ca sã mã îngroape 
Aice, pe-aproape, 
În strunga de oi, 
Sã fiu tot cu voi; 
În dosul stânii 
Sã-mi aud cânii. 
Aste sã le spui, 
Iar la cap sã-mi pui 
Fluieraº de fag, 
Mult zice cu drag; 
Fluieraº de os, 
Mult zice duios; 
Fluieraº de soc, 
Mult zice cu foc! 
Vântul, când a bate, 
Prin ele-a rãzbate 
ª-oile s-or strânge, 
Pe mine m-or plânge 
Cu lacrimi de sânge! 
Iar tu de omor 
Sã nu le spui lor. 
Sã le spui curat 
Cã m-am însurat 
Cu-o mândrã crãiasã, 
A lumii mireasã; 
Cã la nunta mea 
A cãzut o stea; 
Soarele ºi luna 
Mi-au þinut cununa.
Brazi ºi paltinaºi 
I-am avut nuntaºi, 
Preoþi, munþii mari, 
Paseri, lãutari, 
Pãserele mii, 
ªi stele fãclii! 
Iar dacã-i zãri, 
Dacã-i întâlni 
Mãicuþã bãtrânã, 
Cu brâul de lânã, 
Din ochi lãcrimând, 
Pe câmpi alergând, 
Pe toþi întrebând 
ªi la toþi zicând: 
"Cine-a cunoscut, 
Cine mi-a vãzut 
Mândru ciobãnel, 
Tras printr-un inel? 
Feþiºoara lui, 
Spuma laptelui; 
Musteþioara lui, 
Spicul grâului; 
Periºorul lui, 
Peana corbului; 
Ochiºorii lui, 
Mura câmpului?" 
Tu, mioara mea, 
Sã te-nduri de ea 
ªi-i spune curat 
Cã m-am însurat 
Cu-o fatã de crai, 
Pe-o gurã de rai.
Iar la cea mãicuþã 
Sã nu spui, drãguþã, 
Cã la nunta mea
A cãzut o stea, 
C-am avut nuntaºi
Brazi ºi paltinaºi, 
Preoþi, munþii mari, 
Paseri, lãutari, 
Pãserele mii, 
ªi stele fãclii!