Răspunsuri

2014-10-19T17:57:47+03:00
Egiptul este situat în coltul nord-estic al Africii, de-a lungul cursului mijlociu si inferior al Nilului. Componenta sa principala ramâne coloana vertebrala inundabila si fertila ce se largeste spre varsarea fluviului, cuprinsa între doua zone desertice - desertul arabic la rasarit si desertul libian spre apus. Fara îndoiala ca fizionomia zonei s-a schimbat substantial de-a lungul perioadei pliopleistocene. Schimbarile au fost defavorabile existentei umane. Dovada cea mai sigura o constituie faptul ca o lunga perioada de timp (cea. 10.000-4.500 î.H.) lipsesc urmele unei locuiri în spatiul în care se va constitui statul egiptean.Mai mult, exista date care atesta ca primele comunitati neolitice s-au instalat departe, la cea. 100 km de Nil, si sunt legate de ceea ce G.Camps numeste neoliticul saharo-sudanez, particularizat prin cresterea bovideelor. Cea mai timpurie cultura neolitica în Egiptul propriu-zis dateaza de pe la 4.500 î.H. si este cunoscuta drept cultura Fayum A.Regimul acvatic (dependenta de revarsarile Nilului), natura deltei si climatul (anul are doar doua anotimpuri) au influentat soarta comunitatilor umane si au impus trecerea, într-o durata de timp comprimata, aproximativ 1.000 ani, de la modul de viata neolitic la structuri de tip protostatal si statal.Zona, cu avantajele si dezavantajele ei, favoriza în antichitate agricultura si cresterea animalelor ca ramuri de subsistenta si aparitia unui numar mic de mestesuguri, data fiind saracia de materii prime. Minereurile metalifere sunt ab­sente sau extrem de rare; piatra, de asemenea, este departe de Nil, greu de extras si mai greu de transportat în absenta unei coordonari superioare.Trebuie sa se adauge relativa izolare a zonei locuibile în raport cu marile drumuri comerciale. Atingerea litoralului Marii Rosii - o cale foarte frecventata în vechime - presupune folosirea uadi-urilor si amenajarea unor porturi. Desi se speculeaza în legatura cu folosirea acestei cai înca din perioada Djemdet Nasr, dovezi ale existentei unui port la Marea Rosie nu sunt anterioare Regatului Mijlociu.Cât priveste caile terestre, exista dovezi numeroase pentru a demonstra ca, la nivelul culturii Maadi si a bronzului timpuriu canaanit, oameni si bunuri circulau intre valea Nilului, Peninsula Sinai si Palestina. De asemenea, cursul Nilului la sud de cataracta I si a II- a era explorat. Aceasta înseamna ca Egiptul era departe de a fi o zona absolut izolata.Cât priveste populatia trebuie sa se retina traditia biblica, care vedea în vechii egipteni coborâtorii semintiei lui Ham. Descifrarea scrierii hieroglifice si perpetuarea vechii limbi egiptene în biserica copta permit clasificarea acesteia. Vechea clasificare
14 3 14