Răspunsuri

2014-10-15T19:35:17+03:00
Pai poti scrie ce ai facut tu intr-o zi de vacanta de cine te-ai indragosti... si credema este mult mai simplu decat sa astepti o ora aici cand daca o faci singura o termini in 15 minute :))) ;)
2014-10-15T19:54:55+03:00
…A trecut prea mult timp de cand nu am mai scris…desi, poate ca in fiecare zi s-a nascut in mine un gand ce se vroia a fi impartasit…dupa mai bine de o luna, am fost ieri acasa..mi-am revazut parintii, sora…my old room…nimic nou, nimic vechi…ca si cum timpul nu trecuse peste lucruri…ci doar peste mine…cartile erau la locul lor in rafturi, numai eu mi-am desfacut si reconstruit rafturile inimii de nenumarate ori…oamenii pe care i-am reintalnit, si pe care ii stiu din copilarie nu au mai ajuns cu povestile lor pana la mine…ceva s-a schimbat…si parca totul vietuieste in neclintire…
…de altfel…cata diferenta intre timpul exterior tie, si cel interior…cata departare in spatiu intre masina care goneste pe soseaua spre casa…si gandul tau pierdut undeva in spate, printre oamenii pe care tocmai i-ai parasit, sau undeva intr-un viitor spre care te-arunci asemeni pescarusilor in mare…eram in maxi-taxi intr-o dimineata obisnuita de toamna, citind fragmente din jurnalul filozofic al lui C.Noica…si deja , in jurul meu nu mai exista nimic…nici doamna de langa mine, nici baiatul care se ocupa de bilete in timp ce ma studia curios, ca pe un exemplar ciudat( -“cristina, oamenii normali se uita pe fereastra cand merg cu masina….ha ha…tu de ce citesti?”….asta a fost replica sora-mii cand am ajuns acasa si i-am zis ca in cele 24 de ore cat stau acasa am nevoie de carti…)…dar cata frumusete…ce incantare…sa stai pe un scaun scaldat in lumina soarelui matinal…rece si tepos…dar nu mai putin aurit…mergand printre cuvinte ca printre scoicile aduse de valuri pe tarm…alergand printre idei ca printr-o padure cu podoabele rapite de ploaie si vant…
…si cata durere…sa simti ca iubesti…fara sa stii ce…sa iubesti pur si simplu daruirea, jocul, impartasirea, marturisirea…
…asa ca am sa selectez acum un fragment din jurnalul lui Noica…in incercarea de a simti si voi, cu 24 de ora intarziere, bucuria si durerea unei dimineti de toamna, alergand pe un “boulevard of broken dreams”…mereu inainte, spre viata, mereu inapoia ta…spre “somnul ” de dinainte de lume….
…”de ce e de neconceput un Narcis feminin? femeia se priveste, totusi, nespus de mult in oglinda. dar probabil pentru a vedea acolo pe un altul- care o priveste.”
1 5 1