Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-10-15T07:59:01+03:00

 In opinia mea, in aceasta opera este prezentata tema iubirii tulburate de trecerea implacabila si ireversibila a timpului, perimarea sentimentelor datorata eroziunii clipelor traite cu fiinta iubita.
     In primul rand, sunt de parere ca poetul utilizeaza metaforele ''toamna'', 'inima', 'umbra', inca din incipient, tocmai pentru a dezvalui teama indragostitului, generata de aparitia unor semne ale iubirii afectate de scurgerea timpului. Sosirea toamnei, ca simbol al ''vestejirii'', al ofilirii, sugereaza vulnerabilitatea sentimentului de iubire, motiv pentru care, in sufletul indragostitului se infiripa o stare de tristete, de melancolie. 
     De asemenea, din monologul liric, se desprind cateva idei poetice, conturate prin intermediul metaforelor :'aripi', 'ochi strain', 'frunza de pelin', ce evidentiaza , pe rand, tentatia desprinderii din cotidian, prin intermediul zborului, ca efect al 'inaltarii' fiintei spre un univers in care vulnerabilitatea, perisabilul nu exista: ''ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori'', completata de instrainarea iubitei:''ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain', precum si de amaraciunea provocata de instrainarea fiintei iubite:''si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin'. Aceste idei poetice releva sentimentul de teama al celui indragostit, provocat de estomparea sentimentului de iubire, nevoia de 'zbor', patimile iubirii, tristetea acutizata a singuratatii.
      In al doilea rand, sunt prezente in text structuri care evidentiaza semnificatiile operei literare, precum:''Si-atunci ma apropii de pietre si tac, /Iau cuvintele si le inec in mare, /Suier luna si-o rasar si-o prefac/ Intr-o dragoste mare'', care vin sa intregeasca ideea ca indragostitul poate fi capabil de a tranforma intreg universul, aparand in postura unui demiurg, transfigurare prin intermediul careia puritatea si regenerarea iubirii se poate conserva, devenind regenerabila.
      In concluzie, intreaga poezie constituie o oscilatie intre teama si speranta, intre cadere si inaltare, intre real si ireal, sugerand mesajul ca iubirea nu este supusa perisabilitatii, ci este transpusa in planul creatiei, fiind capabila de autoregenerare, tocmai din pricina profunzimii sentimentelor pure de iubire. Asadar, in opinia mea, orice indragostit isi poate crea un univers propriu, afectiv, o ''lume a lui'', in care sa triumfe mereu forta si profunzimea iubirii.