Răspunsuri

2014-10-14T16:53:19+03:00
 Tudor Arghezi                                 (fisa biografica)                 S-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti in strada Tarani nr. 46. Este fiul lui Noe Theodorescu si al Mariei. Intre 1887 si 1891 este elev al scolii primare “Petrache Poenaru” sub indrumarea primului sau dascal, Nicolae Abramescu. intre 1891 si 1896 urmeaza cursurile gimnaziului “Dimitrie Cantemir” si apoi pe cele ale liceului “Sfantul Sava” din Bucuresti. De la varsta de 11 ani, datorita situatiei vietii familiare este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii.                 Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publica in ziarul “Liga Ortodoxa”, condus de Alexandru Macedonski, poezia “Tatal meu”, semnata I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski il va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va ramane prieten apropiat. Intre 1897 si1899 publica versuri si poeme in proza la “Revista Moderna” si “Viata noua” pe care le semneaza pentru prima oara cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Intrerupe studiile si se angajeaza, in urma unui examen de chimie, laborant la fabrica de zahar Chitila.                 In primele zile ale lui februarie 1900 intra la manastirea Cernica, iar dupa un noviciat de sase luni este diacon, primind numele Iosif. Pe data de 15 aprilie 1904 scoate revista bilunara “Linia dreapta”, impreuna cu V. Demetrius, care isi asuma directia, el neavand dreptul sa participe la “viata gazetareasca”. in aceasta revista va publica o serie de poezie si o parte din ciclul “Agate negre”. La 30 ianuarie 1905 se naste fiul lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu. Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea si isi lasa fiul la Paris in grija unei doici. Ingrijorat, Arghezi se hotaraste sa plece la Paris, unde intentioneaza sa-si continue si studiile. Dupa cateva luni petrecute la Fribourg, unde intentionase sa frecventeze cursurile Universitatii catolice, pleaca la Geneva unde invata mestesugul de bijutier, care-i asigura existenta si independ      In 1910 numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca, odata cu publicarea poemului “Ruga de seara”. scriitorul colaboreaza cu o serie de reviste, printre care “Facla”, “Viata sociala”, “Rampa” si “Viata romaneasca”. Acesta militeaza in articolele revistei “seara” pentru neutralitatea “Romaniei”. In anul 1915 scoate revista “Cronica” impreuna cu Gala Galaction. Pe data de 5 noiembrie 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in 1910. Tudor Arghezi, impreuna cu un grup de ziaristi si scriitori, este condamnat si inchis la Vacaresti. Dupa nasterea celor doi copii ai sai, Mitzura si Iosif-Barutu, scriitolul la varsta de 47 de ani scoate primul sau volum de versuri, “Cuvinte potrivite”. Urmeaza apoi volumele “Icoane de lemn”, “Poarta neagra”, “Tablete din tara de Kuty”, “Carticica de seara”, “Cimitirul Buna-Vestire”, “Hore” si “Lina”. In anul 1944 este eliberat din lagar.

                 Dupa 21 de ani, la varsta de 85, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan international. I se decerneaza prin Universitatea de la Viena premiul Gottfried von Herder. Este ales membru al Academiei Sirbe de Stiinte si Litere. In anul 1966 moare sotia acestuia, Paraschiva Arhezi, iar dupa un an se stinge din viata insusi scriitorul Tudor Arghezi pe data de 14 iulie 1967. 

2014-10-14T16:53:25+03:00
-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[2], numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."[3]A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.[4] La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[5] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.[6]În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier.[7]În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.În 1909 a vizitat Italia.Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, (n. 21 mai 1880București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al ArgeșuluiOvid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.