Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-10-12T15:41:02+03:00
Copilăria - un monolog al amintirilor.Deschizând uşor uşa camerei mele, mă ia un val uriaş de amintiri şi o senzaţie înfricoşătoare de dor. Erau sentimente ciudate, neobişnuite şi parcă mă temeam să trec pragul. Era la fel, tot cea de demult, iar acum, aici, încep să mă simt din nou un copil, cu adevărat....aici sunt amintirile şi visele mele... fără să-mi dau seama, ochii îmi fug direct la geam. De acolo, îl urmăream pe EL, dragostea mea din copilărie. Oare mai ştie când mi-a adus păpuşa aceea din Spania? Atâta grijă am avut de ea!
Mă aşez pe pat, ameţită de atâtea amintiri... pun instinctiv mâna pe cearceaf şi-l mângâi... acel cearceaf roz din mătase fină şi perna cu flori erau preferatele mele.Din pat mă puteam vedea cu uşurinţă în oglinda cea mare de pe peretele de vis-á-vis care de data aceasta nu mai era plină de abţibildurile de la guma de mestecat, era plină de praf şi spartă... însă tot puteam să-mi zăresc puţin chipul plin de entuziasm. Erau jucăriile mele preferate, seara nu puteam adormi fără ele.Uitându-mă în oglindă, văd în spate spaţiul mare şi gol de data aceasta, dintre teracota cu forme din piatră şi dulap.- Cândva erau doar păpuşi acolo! Îmi spun cu voce tare.Aici era locul unde am crescut, unde am avut primul vis şi următoarele o mie. De mică eram o visătoare, simţeam că acolo sus printre vise era locul meu, lumea mea. În această cameră am spulberat primul vis, apoi am născut altul, l-am spulberat şi iar am construit altul...
1 5 1