Răspunsuri

2014-02-23T14:09:06+02:00
Lefter Popescu este personajul principal al acestei nuvele, întrucât participă la toate momentele acţiunii, iar toate celelalte personaje acţionează în funcţie de comportamentul şi de atitudinea lui, de relaţia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflându-se în conflict temporar sau de durată.

El este un mic funcţionar, un slujbaş neînsemnat al statului care duce o existenţă strâmtorată, starea lui socială şi materială fiind evidenţiată chiar de numele pe care îl poartă, care sugerează lipsa banilor, sărăcia (Lefter) si banalitatea (Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de câştig în viaţă
2014-02-23T14:11:28+02:00
Lefter Popescu            Ion Luca Caragiale (30 Ianuarie 1852 – 9 Iunie 1912) a ramas in literatura romana ca dramaturg si prozator remarcabil, operele artistice fiind rodul unei inteligente sclipitoare si al unui spirit de observatie iesit din comun, conectat in permanenta la realitatea sociala.          Dimensiunea tragica a existentei umane, in care Ion Luca Caragiale se dovedeste acelasi artist desavarsit ca si in universul comicului, se manifesta mai ales in drama “Napasta” si in nuvele. Situate intre tragic si grotesc, intre comic si macabru, nuvelele lui Caragiale contureaza un impresionant spectacol al lumii prin creatii realiste, pshihologice sau fantastice.          Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu-se de aceasta nu numai prin tematica abordata, ci mai ales prin capacitatea artistica de analiza atenta a celor mai variate si mai surprinzatoare stari sufletesti provocate de imprejurari inedite.          Nuvela “Doua Loturi” de I.L.Caragiale ilustreaza drama omului obisnuit, al carui destin este situat la granita dintre comic si tragic, prin jocul inexplicabil al norocului si ghinionului. Locul primordial il ocupa starile sufletesti ale eroului, aflat intr-un moment esential al vietii, cand sansa i-ar putea schimba anonimatul in care se zbate. In aceasta nuvela, Caragiale pune accent pe tragedia psihologica a protagonistului, zbuciumul launtric al eroului fiind construit cu o lucida ironie.