Răspunsuri

2014-10-08T19:53:37+03:00
Pe taraba vânzătorului, zeci şi zeci de mărţişoare luceau în razele calde ale soarelui de primăvară. Frumos şi cochet, mărţişorul în formă de inimioară stătea supărat într-un colţ.
- Nimeni nu mă cumpără şi pe mine, spuse mărţişorul pentru sine. Oare am ceva în neregulă? Sunt cel mai vechi de pe taraba aceasta, dar cu toate acestea nu sunt cumpărat...
Chiar în acel moment, un copil blond cu ochii albaştri se opri în faţa tarabei. Analiza marfa expusă, aruncând priviri insistente asupra fiecărui mărţişor. Mărţişorul nostru se hotărî să-l abordeze pe băiat.
- Băiatule frumos, băiatule, ţipă mărţişorul. Ia-mă pe mine, sunt un mărţişor fermecat. Vorbesc, sunt cadoul ideal de 1 martie!
Băiatul se uită în jurul lui crezând că cineva e pus pe glume. Mărţişorul continuă pe acelaşi ton ridicat:
- Aici, aici ... în faţa ta. Uite-mă, sunt eu mărţişorul în formă de inimioară. Ridică-mă de pe tarabă, să ne înţelegem mai bine.
Zăpăcit de cele ce-i auzeau urechile, băiatul întinse mâna şi ridică mărţiţorul. După care mormăi, mai mult pentru sine:
- Cred că am început să delirez! Îmi vorbeşte un mărţişor.
- Nu delirezi. Eu chiar vorbesc. Sunt un mărţişor fermecat. În fiecare primăvară, regina primăverii oferă privilegiul de a vorbi unui mărţişor. Anul acesta mi-a venit mie rândul. Aşa că vorbesc cu tine, cum mă vezi şi cum te văd.
- Uau ce chestie! Eu aşa ceva nu am mai auzit. Eşti un mărţişor fermecat ... Da, sigur! Dacă eşti un mărţişor fermecat, spune-mi care e numele meu?