Răspunsuri

2014-10-02T19:57:10+03:00
Educaţia este factorul care mijloceşte interacţiunea dintre premisele ereditare şi condiţiile de mediu , orientând procesul formării şi dezvoltării personalităţii în perspectiva unor finalităţi formative explicite . Educaţia este , în ultimă instanţă , un proces sistematic şi organizat de socializare şi umanizare , de asimilare şi interiorizare progresivă a elementelor socio- culturale din mediul ambiant. Prin intermediul educaţiei , copilul asimilează şi interiorizează – transferându-le în comportamente – modele , norme , valori , atitudini , cunostinţe etc. ce asigură trecerea de la realitatea pur biologică , la cea socială ,umană . Pe această bază – având ca premisă predispoziţiile ereditare – se edifică personalitatea copilului.Premisa acţiunii educative se află în condiţia naturala a copilului care se naşte polivalent şi nedeterminat , ceea ce impune o perioadă relativ îndelungată de formare şi dezvoltare al cărui continut şi a cărei orientare sunt date de finalităţile educaţiei . “Copilul cu polivalenţa şi nedeterminarea sa , este prin excelenţă un animal educandum , o fiinţa care cheamă educaţia ” (Langeveld).Se poate afirma că personalitatea copilului este rezultanta acţiunii conjugate a factorilor ereditari , de mediu şi de educaţie , că ea nu se poate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă . “Cel mai important punct al acordului ştiinţific rezidă în faptul că nici o trăsătura sau calitate nu este exclusiv ereditară şi nici una nu este exclusiv ambientală la origine” – subliniază unul dintre cei mai remarcabili specialişti în problema personalităţii.Cu toate acestea , trebuie spus că efectele formative ale acţiunii conjugate a factorilor stau sub semnul rolului conducator şi determinant al educaţiei . Acest rol al educaţiei se manifesta atât în planul acţiunii , cât şi în cel al efectelor.Există desigur , un consens ( bazat pe rezultatele investigaţiilor ştiinţifice) asupra interacţiunii optime şi “echilibrului” (Piaget) dintre factorii interni (ereditari) şi factorii externi (ambientali) ai dezvoltării individului , consens ce ne fereşte de exagerări într-o directie sau alta . Cu toate acestea , trebuie să admitem semnificaţia majoră , esenţială a factorilor externi în maturizarea şi dezvoltarea psihica a individului. J. Piaget subliniază că maturizarea sistemului nervos “deschide doar o serie de posibilităţi ” , fără însă ca ele “să actualizeze ” relevant atâta timp cât condiţiile mediului educaţiei nu antrenează această actualizare. (fragment) About these ads